Spadasina Loredana Dinu (27 de ani / CSU Craiova), componentă a cvartetului medaliat cu aur la Mondialul din Catania, reprezintă una dintre cele mai în vogă sportive ale României. I-au răsunat în 2011 atât defunctul „Trei culori”, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului european de la Sheffield, dar și aplauzele necontenite ale severilor sicilieni din Catania. Ca reacție a aurului mondial cu echipa de spadă a României. ProSport vă propune să descoperiți azi o fată care-și întreține pasiunea pentru scrimă de peste 16 ani!
O vizită la sediul ProSport o transformă ad-hoc pe Loredana într-o țintă a diverselor întrebări venite la foc continuu de pe diferite planșe. E îmbrăcată într-un pardesiu elegant, cambrat pe corp și poartă pantofi de culoarea vinului roșu. Are ochi vigilenți și luminoși, o franchețe dezarÂmantă și posedă acea sclipire a intuiției caracteristice oricărui scrimer. Are povești cu miile, nu lasă nicio istorisire neterminată și aruncă o privire scurtă atunci când un coleg mai șugubăț șoptește cât să-l audă toată încăperea: „Îmi arde irisul cu frumusețea ei fata asta”.
Energie de la mama și tata
Dar gata cu atmosfera, întrucât cronometrul asaltului tocmai a început. Descendentă a unei familii de sportivi, Loredana ripostează și aflăm că drumul nu i-a fost pavat cu roze încă de la început. „Mama a practicat handbalul, iar tata, care s-a stins în urmă cu doi ani, a făcut culturism. La început, în Craiova, făceam antrenament chiar și în sala de festivități a liceului, pe scenă. Ne schimbam după cortină, nu era prea confortabil, dar ne-am călit și am pășit prin toate etapele performanței. Acum, se mai țin chiar și cursuri de dans acolo. Mama trăia acolo cu mine meciurile, iar tata nu suporta ca o altă persoană să țină cu adversara mea. Eu eram un copil, puțin stânjenită, și nu mă simțeam atât de bine în prezența lor”, deschide Loredana cutia cu amintiri. Bun-bun, dar de ce scrima, de ce spada, o chestionăm mânați de curiozitate. Descoperim că a fost mâna destinului.
Handbal, nu! Nici baschet?
„La 11 ani, scrima m-a ales pe mine, nu eu scrima. Veneau diferiți antrenori la școală, eu eram de o înălțime medie pentru o fetiță, și ne alegeau pur și simplu. La handbal am ridicat mâna și nu m-au ales, la baschet același scenariu, tot nu m-au ales, la scrimă am stat cumințică în banca mea! Am zis fie ce-o fi… Și… m-auuuuuu luat!”, își exprimă și acum satisfacția Loredana. Și menține ritmul: „Eu eram într-o clasă normală, deși ar fi trebuit să fiu la o clasă sportivă, și făceam șase-șapte ore, apoi mergeam la antrenamente. Îmi plăcea mult să învăț și simțeam că pică cerul pe mine atunci când mai luam câte un 8. Apoi, în liceu, am trecut la clasă sportivă și am beneficiat de mai mult timp liber pentru sport”, continuă scrimera calificată la Londra. Părinții i-au inoculat ideea că trebuie să fie mereu învingătoare, iar ea, la rândul ei, și-a chinuit plăcut părinții. Cu rezultate timpurii. „M-a ambiționat faptul că am avut rezultate chiar de la început, din liceu, mi-a plăcut ceea ce făceam, am urcat treaptă cu treaptă ierarhia performanțelor și… iată-mă! Dumitru Popescu și Radu Mitrăchioiu au fost primii mei antrenori. Eu cu Ana (n.r. – Ana Maria Brânză) suntem în același an născute (n.r. – 1984) și pe la 15 ani am disputat prima finală de Campionat Național la individual. Mai erau câteva secunde, aveam o tușă în față, dar mi-a suflat aurul în cele din urmă”, i se lasă colțurile gurii.
Dublă licențiată
N-a căzut sub povara autocompătimirii și… „Patru ani mai târziu mi-am luat revanșa, devenind eu campioană națională”, mai întoarce spadasina o filă a povestirii. Un viitor strălucitor deja se întrezărea, Ana și Lore puneau piatra de temelie a noii echipe de spadă, dar în paralel, Loredana Iordăchioiu (pe atunci) avea să‑și desăvârșească și studiile la care visa încă de pe băncile liceului. Așa a ajuns dublă licențiată – Facultatea de Educație Fizică și Sport și Facultatea de Comunicare și Relații Publice -, așa a ajuns să transforme planșa improvizată ad-hoc dintr-un liceu craiovean în impresionante podiumuri din grandioasele locații ale lumii. Pentru că vântul competițiilor a purtat-o, odată cu obținerea rezultatelor de prestigiu, din Floreasca până în Grand Palais din Paris. „Trebuie să știi să te adaptezi și să concurezi chiar și în mall-uri. Nu știi niciodată unde vei ajunge. Dar eu sunt învățată de mică. M-am obișnuit cu drumurile și mi-am dezvoltat în timp capacitatea de a adormi rapid. Când eram mică, pe la juniori, toate deplasările le efectuam cu mașina mică, iar odată am mers până în Palermo chiar 48 de ore! Vă dați seama că altceva n-am avut ce să fac decât să dorm. Mă urc în avion și pur și simplu dorm, mă mai trezesc, apoi iar adorm și tot așa. M-am învățat cu drumurile și mi-am dezvoltat în timp capacitatea de a adormi rapid”, transformă grimasele în zâmbete interlocutoarea noastră.
„Nu ne îmbogățim, dar ducem o viață decentă”
Încet-încet, prin diferite tactici, a învățat să-și adoarmă și adversarele, pustiind totul în calea sa. Satisfacții? Mai mult morale! „Bani nu sunt atât de mulți cât ne-am dori, nu ne îmbogățim, dar ducem o viață decentă. Avem noroc pentru că am obținut rezultate, iar recompensele financiare nu au încetat să apară. Dar există și neșansa să muncești la fel de mult și să n-ai norocul să obții o medalie. Salariile noastre nu sunt mari, ci medii, și ne dorim să se investească mai mult în competiții, în cantonamente sau în deplasările echipelor”. În loc de încheiere, vă sugerăm să urmăriți din ianuarie evoluțiile Loredanei în etapele de Cupă Mondială.
Pentru medaliile mele voi găsi tot timpul loc în casă. Sunt comoara mea Loredana Dinu, spadasină
Prefer să nu mă gândesc deocamdată la retragere. O posibilitate ar fi să rămân antrenoare în scrimă. Dar pot să fac și alt lucru. Acum câțiva ani am avut și un job part-time, pentru că mai voiam să încerc și altceva Loredana Dinu, spadasină
Când eram mai mică, am rămas și fără armă la un concurs, pentru că lamele se mai rup, și a trebuit să împrumut o spadă. Majoritatea puterilor din scrimă vin la un campionat de mare anvergură cu un număr maxim de opt fete pentru a pregăti viitorul. Noi suntem patru întotdeauna Loredana Dinu, spadasină
Am fost peste tot în 2011, în Brazilia, Australia, China, Cuba. Cel mai mult mi-a plăcut la Havana, China nu-mi place absolut deloc Loredana Dinu, spadasină Loredana s-a căsătorit în vară cu Bogdan Dinu. Luna de miere și-au petrecut-o în Republica Dominicană
La lotul național, Dinu e antrenată de Dan Podeanu, Cornel Milan și George Epurescu
Soțul meu privește pe internet meciurile. Îmi mai trimite mesaje, mă întreabă de ce am luat galben, de ce nu mi s-a dat tușa, stau, săracii, pe ghimpi acasă pe parcursul unei zile. Dar nu le mai răspund între diversele faze ale competiției, prefer să le răspund abia la finalul zilei și vorbim despre toate Loredana Dinu, spadasină
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER