Dacă aș fi rapidist, aș spune că Răzvan Lucescu e cel mai profi, deși, după 0-3 la Pandurii, ar trebui să mă mai gândesc un pic. Dar aș putea să-i găsesc circumstanțe și să mă păcălesc că a fost un accident.
Dacă aș fi „câine”, aș spune că Liviu Ciobotariu are un mare merit pentru poziția de lider pe care o ocupă Dinamo.
Dacă aș simpatiza cu „U”, l-aș plasa pe Ionuț Badea în primii cinci. Iar dacă aș ține cu CFR, l-aș vedea cel mai mare pe Jorge Costa.
Dacă aș fi fan al Stelei, nu l-aș da sigur pe Ilie Stan drept cel mai tare antrenor din țară, pentru că, cel puțin deocamdată, nu are anvergură, a antrenat echipe mici, n-a obținut rezultate senzaționale, iar la Steaua e depășit de situație și de tupeul unora dintre vedete.
Dacă aș fi din Vaslui, mi-aș pune niște semne de întrebare cu privire la valoarea lui nea Viorel.
Dacă aș fi „oțelar”, nici nu aș sta pe gânduri: Dorinel e cel mai tare.
Dar, dacă am fi realiști – chiar dacă ne e dragă Steaua, Dinamo sau Rapid, ar trebui să-l apreciem pe Grigoraș. Pandurii joacă cel mai frumos fotbal din campionat. Există o idee de joc bine stabilită, mingea fuge pe trasee parcă desenate cu o riglă imaginară, ajunge cât ai clipi aproape de careul advers și e trimisă spre poartă mult mai des decât o fac formațiile cu pretenții din campionat. Grigoraș l-a făcut praf pe scorțosul (și la propriu, și la figurat) Răzvan Lucescu. Și știți cu cine? Cu șapte jucători sub 25 de ani, iar pe bancă a avut șase rezerve sub 23 de ani!
Și mai vreți? Grigoraș nu face circ pe teren și la tv, se plânge rar de arbitraje, are un discurs echilibrat, e un antrenor căruia nu-i place să se plimbe sezon de sezon de la un club la altul. E prea serios, prea dedicat meseriei, are prea mult bun-simț ca să vină la Steaua și să fie umilit de Gigi Becali. Ar fi greșeala carierei lui.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER