La începutul meciurilor din grupe, Steaua și Rapid visau cu ochii deschiși la primăvară și sticlirile din privirile unui Copos ori Becali aveau reflexii de finală. Că tot se joacă la București. Vasluiul era condamnată într-o grupă imposibilă. Ne vine sau nu să credem, dar tocmai formația lui Porumboiu este cel mai aproape de o performanță senzațională. Suntem la 90 de minute de asta. O victorie la Zürich ne califică. Depindem numai de noi, iar această echipă minunată e capabilă de o victorie în Elveția.
Oricum, de 1 Decembrie, cei mai români au fost moldovenii, brazilienii, sârbii și ce jucători or mai avea în lot. Meciul de aseară se înscrie în parcursul senzațional pe care vasluienii l-au avut în această toamnă europeană. Am jucat de la egal la egal cu una dintre cele mai în formă echipe din Serie A, într-un ritm nebun căruia nu ne gândeam că vreo echipă românească îi poate rezista.
Cu o zi înainte, Viorel Hizo spunea cu glasul lui molcom că presiunea este exclusiv pe umerii lui. E normal acum să spunem că este victoria lui, pentru că acest egal și Lazio, la fel ca și prestațiile echipei sale de până acum, au fost veritabile succese. Cu o echipă având interdicții la transferuri, cu tensiuni interne, acest antrenor a reușit să mențină Vasluiul invincibilă acasă, la fel cum și el în 20 de partide pe teren propriu nu a pierdut niciodată. Un astfel de antrenor merită contract pe viață, nicidecum să te gândești să îl înlocuiești cu altul mai tânăr.
De-abia acum va începe greul pentru Sănmărtean și ai lui. Până acum nu aveau nimic de pierdut. Pentru a putea învinge la Zurich trebuie să intre în teren la fel, gândindu-se că oricum au făcut enorm. Să lase presiunea tot pe Hizo…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER