La rece, derby-ul de luni mi se pare la fel. În sensul că Ilie Stan le-a dat un răspuns răspicat contestatarilor, nu puțini. S-a dovedit inspirat, abil și hotărât. Putem spune că a fost meciul lui, stelistul câștigând detașat duelul tactic cu Liviu Ciobotariu. Rusescu e revendicat de mulți acum, așa cum se întâmplă cu toți fotbaliștii care explodează după o perioadă latentă. Raul al Stelei nu e nici al lui MM, nici al lui Becali. Își aparține. A trecut peste hopul adaptării la o echipă mare, a avut continuitate, a prins încredere, iar acum îi iese totul sau aproape totul. Are execuție, e tehnic. Cu o viteză în plus ar putea fi exponențial și la echipe mai mari decât Steaua. De el depinde.
La capitolul minusuri a tot ceea ce e Steaua acum, aș sublinia cu linii îngroșate că integrarea sau, după caz, îndepărtarea fraților Costea ar trebui să fie prioritatea priorităților. Plecarea, aș zice ostentativă, direct la vestiare, a lui Florin, urmat de Mihai, trădează premeditare. E o rebeliune inutilă și de neînțeles.
Dinamo? Supradoză de încredere și tratarea adversarului de sus. Cele unsprezece puncte nu justificau infatuarea aceasta și fotbalul i-a pedepsit. Previzibili, greoi și pe alocuri fără idei, „câinii” au fost carte deschisă pentru adversari. Au fost trântiți cu picioarele pe pământ. Păcat pentru ei că la încă un meci la care fanii au umplut stadionul, prestația a fost una cel puțin dezamăgitoare. Avem un campionat relansat, în care niciuna dintre protagoniste nu este suficient de omogenă și de constantă pentru a se desprinde cât de cât.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER