Bătrâna Românie

Jocul naționalei feminine de handbal a României e unul învechit, urât, nespectaculos, fără pic de imaginație, ca al unei echipe de bătrâne pensionare, care croșetează ciorapi de lână în loc să arunce „ghemul” cu viteză de la una la alta și apoi, cu forță, să-l trimită spre poartă. Și nu e vorba numai de meciul cu Japonia, ci și de cele cu Tunisia și Cuba. Din păcate, se confirmă din nou că România e o echipă oarecare fără Cristina Neagu. Jucăm din amintiri. Parcă o dată, demult-demult, micuța Vărzaru făcea furori pe contraatac, Farcău era una dintre cele mai bune extreme din lume, Amariei câștiga Liga Campionilor în Danemarca. S-a cam dus vremea lor! Vreți să știți media de vârstă a lotului național care a remizat rușinos cu Japonia? Aproape 29 de ani! E cea mai mare de la Campionatul Mondial din Brazilia! Practic, nici nu trebuie să ne mai mire de ce jucăm atât de bătrânicios și de împiedicat.

Mie unul mi se pare incredibil ca în lotul României deplasat în Brazilia să nu existe nicio jucătoare tânără, de perspectivă, de la Centrul Național de Excelență de la Râmnicu Vâlcea. De ce mai funcționează acest Centru? Ce jucătoare de națională a produs? Dacă într-adevăr acest Centru, pompos numit de Excelență, există și nu e cumva o fantomă, eu cred că de aici puteau fi convocate patru-cinci fete de 18-20 de ani. Ele ar fi văzut ce înseamnă o mare competiție, ar fi jucat poate câteva minute și, de ce nu?, poate una dintre ele ar fi fost surpriza Campionatului Mondial sau măcar a reprezentativei noastre. Au fost luate totuși două jucătoare tinere: portărița Dedu (17 ani) și interul stânga Buceschi (20 de ani), ambele ținute în afara lotului la toate cele trei meciuri de până acum! E ca și cum nu au fost convocate, au venit doar în turism, să vadă Brazilia.
Să dea Dumnezeu să batem Brazilia și Franța și să mergem cât mai sus la aceste Mondiale, deși nu cred asta, dar problema selecției de la acest Mondial rămâne. Am venit doar cu „foste”, în loc să ne gândim și la viitor. O gândire extrem de păguboasă.