Tot ce e rău în fotbalul românesc vine din genul acesta de comportament și discurs pe care îl promovează conducătorii de cluburi. Hai să spunem lucrurilor pe nume. Noi le facem jocul. Voluntar sau involuntar. (Mai grav e atunci când e cu intenție, ca la arbitraj)
Indivizi ca ei văd în media un instrument. De presiune, de influență. Sunt mieroși și sună pentru a da o informație unui ziarist sau altul: „Uite, x și y au făcut asta. Dar nu o ai de la mine…”, pentru ca imediat să ceară socoteală presei, acuzând pe altcineva de la un club rival că a procedat așa. Pentru că acesta este sistemul promovat. Cu toată lumea făcând tot felul de aranjamente mai mici sau mai mari „pentru că și ceilalți fac” și cu toții avându-se unul pe altul la mână. Iar noi, o verigă slabă, filtrând nepermis de puțin din toată mizeria asta.
Oamenii sunt sătui de inconsistența lor și de certurile perverse din fotbal. Personaje care ieri lucrau împreună, care astăzi se ceartă, se acuză și se jignesc, pentru ca mâine să fie iar cei mai buni prieteni. Fără pic de verticalitate, fără principii și fără Dumnezeu.
De la Porumboiu vs. Zotta, până la MM vs. Gigi, dilema cu caracter inițiatic – ce a fost mai întâi patronul sau managerul – naște conflicte ieftine și fără sens. Oameni cărora le place să se audă, care se iau prea în serios și care se cred stăpâni peste destinele semenilor. În fenomenul pe care unii îl parazitează, protagoniști sunt cei care au jucat în frig și zloată aseară în Steaua – Voința și diseară la Vaslui – Rapid, dar el aparține celor care îl consumă. Fără voi și fără cei care joacă, cei mai mulți dintre cei care cred că mingea nu se învârte fără ei ar rămâne ceea ce de fapt și sunt: nimeni!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER