Nu ne sunt favorabile comparațiile între români și britanici, pentru că, oricât ne-am iubi țara și neamul, nu există criteriu la care să le stăm în față. Spun doar că în zilele în care noi lucrăm vârtos la creșterea colesterolului personal, Insula joacă fotbal. Nu e doar problema fotbaliștilor, ci și a sutelor de mii de oameni care se duc în tribune. Old Trafford s-a umplut a doua zi de Crăciun să vadă un 5-0 cu Wigan, iar astăzi tribuna lui Celtic va fi plină și verde pentru un Old Firm care găsește cele două echipe la un punct distanță.
Englezii vor începe etapa viitoare pe 30 seara, grosul se va juca sâmbătă, pe 31, atunci când noi deja trecem de la piftii la friptane, iar câteva meciuri vor fi pe 1. Care e o duminică obișnuită, deși trece drept prima zi a anului 2012. Vom fi, probabil, obosiți și mahmuri să punem telecomanda pe West Brom cu Everton. La ei va fi ora 12:30 când se va fluiera startul, însă echipele vor ajunge la stadion încă de pe la 11, alături de vreo 30.000 de oameni. Parcurgeți străzile Bucureștiului într-o dimineață de 1 ianuarie! Veți merge pe-o mochetă de cioburi cu motive populare de artificii arse, iar în loc de franjuri veți vedea maidanezii devalizând pubelele negolite la timp. În trafic nu e mai nimeni, pe trotuare se bălăngăne chefliii întârziați, iar fotbalul nu face parte dintre priorități.
Să nu spuneți că englezii n-au sărbători. Au! Doar că ei înțeleg prin sărbătoare să se ducă la fotbal, nu să caute farmacii non-stop, de unde să-și facă provizii de colebil. Digestia ne e la fel de grea precum hibernarea. Devenim magazii de piftie nemistuită și, vreo două săptămâni cât ne ține letargia de iarnă, ne e greu să pricepem ceva. Pentru un trafic intestinal normal, leacul poate fi un derby britanic de prânz cu gazon perfect, cu fanii țopăind la peluză și, pentru noi, cu amintiri parcă din altă viață.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER