De-a lungul a două ore, Cristi Săpunaru a vorbit despre bucuriile și dezamăgirile din 2011, despre familie, dar și despre episodul „Bricheta”, din martie 2008. Recunoaște cu sinceritate că ar fi acționat la fel ca steliștii într-o situație asemănătoare, și nu îl acuză pe arbitrul Deaconu, cel care a spulberat speranțele rapidiștilor la titlu în acea seară nebună. Vi-l prezentăm pe cel mai bun stranier al fotbalului românesc în 2011, conform voturilor voastre.
Cristi, cum ai aflat că te vrea Porto în 2008? La ce te-ai gândit când ai auzit de oferta lor? La început mi s-a părut o glumă, dar când am aflat că e adevărat am simțit o fericire maximă. Mă simțeam foate bine știind că am primit o asemenea ofertă. Știu că ei căutau un jucător pe postul meu, iar Jesualdo Ferreira (n.r. – antrenorul de atunci al „dragonilor”) m-a vrut insistent.
Cum ai caracteriza în câteva cuvinte anul 2011 pentru tine? O să folosesc unul singur: minunat! Și e puțin spus. A fost ca un vis. Echipa a jucat extraordinar, am avut un grup cu adevărat unit. Mereu am intrat pe teren cu încredere maximă, știam mereu că o să câștigăm, eram conștienți de valoarea noastră. Am avut o atitudine care i-a convins pe adversari că pur și simplu „pe aici nu se trece”!
Ai lucrat la Porto cu Andre Villas-Boas, care este considerat urmașul lui Jose Mourinho. El pare însă un tip blând, care nu are multe în comun cu Mou. Cum este omul Boas de fapt? E un tip extraordinar, care știe să fie și antrenor, dar și prieten apropiat al jucătorilor. E un foarte bun psiholog. Ne-a arătat în 2011 că le are pe toate în materie de antrenorat. E un tehnician foarte bun, îi țin pumnii la Chelsea.
„Eu sunt cel mai amuzant la Porto”
Ai fost suspendat , împreună cu Hulk, după un derby cu Benfica în care v-ați luat la bătaie cu jucătorii adverși. Crezi că ai intrat în inimile fanilor pentru gestul tău războinic de atunci? Cu siguranță ei au apreciat atitudinea noastră, pentru că este o rivalitate mare. Totuși, chiar dacă nu mi-a reproșat nimeni din conducere acel episod, știu că nu ar fi trebuit să reacționez astfel. Nu e un gest pe care să-l facă un sportiv!
Probabil că finala Europa League (n.r. 1-0 cu Braga) e cel mai fericit moment al carierei tale în Portugalia. Care a fost însă cel mai trist? Întradevăr, acela a fost cel mai important trofeu. Tot anul 2011 l-am trăit ca pe un singur moment. Fiecare meci am considerat că este o finală. Noi nu concepeam să pierdem niciun joc! Cel mai trist lucru a fost ca n-am reușit să ne calificăm din grupele Ligii Campionilor. Diferența s-a făcut la meciurile de acasă, pe care n-am putut să le câștigăm.
Care este cel mai bun prieten pe care-l ai la Porto? Dar cel mai amuzant jucător din lot? Beto, care e împrumutat la CFR! Cu el stăteam în aceeași cameră. E un băiat extraordinar și un portar bun. Hmm… cel mai amuzant jucător? Eu! Împreună cu Beto, noi eram sufletul vestiarului.
Ai disputat Supercupa Europei (n.r. 0-2 cu Barcelona) și l-ai anihilat perfect pe Villa… În acea perioadă puteam bate orice echipă! Contra Barcelonei, dacă nu joci ca un grup sudat pur și simplu nu ai cum să faci față. Nici n-ai cum să fii atent la ceva în mod special, trebuie să te concentrezi 110% din primul până în ultimul minut, altfel ești taxat. A fost o risipă imensă de energie.
„Unii spun că sunt derbedeu și bețiv. Fals!”
Fundașul susține că s-a creat o imagine greșită despre el și că nu va refuza niciodată naționala
Ți-a trecut supărarea pe Gigi Becali, care a zis că te-ai dat lovit la meciul cu Franța? Te mai gândești să renunți la națională? Gigi e un tip simpatic, dar vorbește cam mult și nu știu cine i-a zis lui că n-aș fi vrut să intru pe teren, după ce am stat o săptămână în cantonament. Normal, dacă mă cheamă la lot selecționerul, eu răspund cu plăcere. Ce mă deranjează este că am fost tratat ca un jucător-problemă la națională, deși mereu am purtat steagul României pe mine la fiecare succes bifat cu Porto. Am fost considerat un derbedeu și un bețiv, deși este o imagine falsă!
Bine, dar a fost acel episod cu cameramanul pe care l-ai agresat… O să-ți spun ce s-a întâmplat de fapt atunci. El a venit aproape de mine și a zis „Uite-l și pe bețivu’ ăsta!”. Normal că mi-a sărit țandăra! Veneam după un amical cu Polonia în care jucasem doar cinci minute, eram obosit după drum. Cum să reacționezi când auzi așa ceva? Te deranjează, e firesc.
Ne așteaptă niște preliminarii infernale. Să ne facem speranțe pentru calificarea la CM 2014? Plecăm cu o idee greșită! Românii trebuie să fie alături de noi, pentru că vrem să ne calificăm, pentru noi, dar și pentru țară. Dacă ne dorim să redevenim Generația de Aur care a fost odată, trebuie să ajutăm echipa națională, nu s-o descurajăm. Nu stăm rău la baza de selecție, dar stăm prost cu juniorii și asta este îngrijorător pentru viitor. E fals însă faptul că nu avem fotbaliști în țară! Păi acea generație din 1994 nu a fost formată tot din jucători care au plecat din România? La ce arie de selecție avem, ar trebui să scoatem 10 jucători buni pe an.
„Copiii vor Counter-Strike, nu fotbal”
Doare că nu ai norocul unei naționale mai competitive, care să joace turnee finale constant? Nu, nu simt asta! Pentru mine, toți sunt colegi și dau tot ce e mai bun pe teren. Avem jucători valoroși, care nu sunt însă apreciați.
Ai apucat deja să te plimbi destul de mult prin Europa. Care e diferența esențială dintre fotbalul practicat în România și cel din afară? Începând de la gazon, până la președinții de club, e o diferență mare! Plus centrele de copii și juniori, care nu mai promovează tinere talente. Oricum, copiii de azi nu mai vor la fotbal, vor să stea în casă și să se joace Counter-Strike pe computer. Dar ei nu sunt încurajați să iasă la fotbal! S-au închis școlile, unde înainte băteam mingea toată ziua. Când eram mici ne jucam peste tot, foloseam și cutii de Cola strivite când nu aveam minge.
„Coșmarul bricheta” încă îl urmărește
Fundașul „dragonilor” admite că decizia steliștilor de a se retrage de pe teren la scandalul „Bricheta”, din 2008, este perfect justificată
Rapid se bate la titlu! Ai mai ținut legătura cu oamenii din conducere, cu foștii colegi? Cu cei din conducere n-am ținut legătura niciodată și viceversa. Păi la finala Europa League, domnul Copos a spus că este fanul lui Braga, că vroia el să cumpere niște jucători de acolo! Dintre foștii colegi mai vorbesc cu Dani Coman, Bădoi și cu Herea, cu care sunt prieten vechi. Cred în titlu anul acesta! Am încredere-n Răzvan și în tot ce înseamnă Rapid, jucători, suporteri.
Cum sunt fanii lui Porto comparativ cu cei ai Rapidului? (zâmbește) Să știi că suporterii lui Porto sunt cei mai fanatici din Portugalia! Sunt cei mai mai răi și cei mai buni. Dar nimic nu se compară cu Giuleștiul.
Nu am cum să nu-ți amintesc de episodul „Bricheta”, mai ales că de atâția ani Steaua parcă a fost blestemată să nu mai poată bate Rapidul. Se poate spune că urăști Steaua din cauza acelui meci? (Își analizează atent răspunsul) Eu sunt rapidist de mic și normal că antipatizez mult Steaua și Dinamo, care erau echipele rivale.
Mai ții minte ce ai făcut în noaptea „Brichetei”? Eram atât de nervos! Doamne… M-am întâlnit cu soția și ne-am dus sub tribună, unde am stat de vorbă cu suporterii până pe la 12-1 noaptea. Acasă abia am adormit. A fost un moment urât, pentru că ne apropiam mult de titlu dacă băteam atunci (n.r. – când partida a fost întreruptă, Rapid conducea cu 1-0, după golul lui Săpunaru). Totuși, de la o brichetă să întrerupi un meci, e cam exagerat. În fine, asta a fost decizia lui Deaconu.
Sincer, dacă erai în locul steliștilor, ai fi acționat la fel, ai fi fugit la vestiare? Nu știu dacă aș fi fugit, dar poate că și noi ne retrăgeam în aceeași situație. Nu a fost tocmai plăcut să fii nici în pielea lor, normal că punctele au fost cele mai importante.
Te mai vezi jucând la Rapid peste câțiva ani de zile? Clar! Vreau să mă întorc aici la sfârșit de carieră, să închei în Giulești. Vreau să îmi zică suporterii: „Hai mă, bătrânule, joci și tu ceva?” (râde și continuă pe același ton glumeț). Sigur, asta dacă o să mă vrea domnul Copos. Vreau să vin și să conducem clubul împreună!
„Copos va îmbătrâni în Giulești!”
George Copos a anunțat iar că vrea să vândă echipa. Îl vezi plecând vreodată de la club? Ar fi mai bine pentru Rapid să rămână sau să plece Copos? E doar o strategie! Pentru el e ca și cum și-ar lăsa copilul din mână, niciodată nu va pleca de acolo, în Giulești îmbătrânește. Sincer, în momentul de față e bine cu el, dar ar fi bine să mai renunțe la arici.
Ai văzut meciul cu Vaslui (n.r 3-2 pentru Rapid)? În țară s-a vorbit despre blat… Nu cred că în 2011 se mai fac blaturi! N-ai cum să zici așa ceva, nimeni n-avea vreun interes să dea meciului Rapidului. Eu îl apreciez pe domnul Porumboiu, care a dus un oraș așa mic în cupele europene.
Tu ai fost vreodată implicat în meciuri dubioase în campionatul intern? Niciodată n-am simțit ceva dubios, fie că am jucat la Național, fie că am jucat la Rapid. Ce mă supăra este că se pune prea multă presiune pe arbitri, aici e o problemă care naște multe discuții. La noi, dacă arbitrii sunt în copac, le tăiem și ultima cracă de care se agață. Oameni buni, nu fotbalul este marea problemă a țării!
Sincer, îți lipsește ceva din România? Multe! Prietenii, anumite mâncăruri, viața de acolo. Porto e un oraș frumos pentru vacanță, dar pentru un străin venit să joace aici e mai greu. Colectivul e format în mare parte din sud-americani, care normal că preferă să iasă cu un compatriot sau cu un jucător care vorbește aceeași limbă, decât cu un român.
Spune-mi trei personaje care ar trebui să dispară din peisaj pentru ca fotbalul românesc să poată progresa! Îmbunătățirea fotbalului nostru nu se face prin personaje. Ar trebui însă să lăsăm ciocul mai mic. La noi un scandal durează două săptămâni, așa cum s-a întâmplat cu sms-urile lui Zotta. În mod normal, în două-trei zile totul ar fi trebuit să fie uitat. Ar trebui să dispară răutatea. Suntem foarte răi!
Săpunaru a învățat mai bine în Portugalia o lecție pe care o știa din Liga I: „E foarte important să muncești, să pui munca pe primul plan. Mentalitatea ți-o schimbi în funcție de locul în care joci, dar în orice țară trebuie să muncești”
„Am fost tratat ca un jucător-problemă la echipa națională, deși mereu am avut steagul României pe mine când am câștigat ceva cu Porto”, Cristi Săpunaru, fundaș FC Porto
18 ani avea Săpunaru când a debutat în Liga 1
84 meciuri a jucat pentru FC Porto, dintre care doar 9 în acest sezon. La Rapid a bifat 74 partide
3 goluri a marcat Săpunaru în meciul FC Național – Pandurii 3-2, disputat în 2006
11 trofee a strâns fundașul român până la vârsta de 26 de ani
5.2 milioane de euro este valoarea de piață a lui Săpunaru
Carte de vizită Nume: Cristian Ionuț Săpunaru Data nașterii: 5 aprilie 1984 Locul nașterii: București Înățime / greutate: 1,87 metri / 87 kg Post: fundaș dreapta CARIERĂ‚ 2002-2006: FC Național 2003-2004: Callatis Mangalia (împrumut) 2006-2008, 2010: Rapid București 2008-?: FC Porto Contract scandent: vara lui 2013 Selecții la națională / goluri: 9 / 0
Pe picior de plecare de la Porto
Viitorul lui Săpunaru la Porto este incert. După ce „dragonii” l-au achiziționat pe brazilianul Danilo de la Santos, Vitor Pereira are acum la dispoziție trei jucători pentru postul de fundaș dreapta. Cel mai probabil, Danilo va deveni titular, în vreme ce Săpunaru și Fucile se pregătesc de debarcarea de pe „Dragao”, după cum informează și cotidianul O’Jogo. Una dintre posibilele destinații pentru fundașul român: Lazio.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER