Cel mai bun a fost Săpunaru

Cititorii ProSport au decis că 2011 a fost anul lui Săpunaru. Sigur, există nuanțe aici, pentru că au fost două premii Prosport, de fapt trei pentru fotbaliști (două dintre ele pentru fotbaliști români). Unul câștigat de Lucian Sănmărtean, desemnat cel mai bun jucător român din Liga I, celălalt a fost cucerit de Wesley, cel mai bun străin din campionatul intern, și al treilea al lui, al lui Cristi. Dragomir de exemplu spunea fără ezitare că Sănmărtean a fost cel mai cel. Nu pentru că nu mi-ar plăcea mijlocașul Vasluiului, din contră, și nici măcar din spirit de contradicție cu șeful Ligii, eu cred că Săpunaru e primul pe acest podium, chiar dacă am delimitat clar categoriile despre care vorbim.

Cristi merită acest premiu. Nu doar pentru că a câștigat Europa League, campionatul, Cupa și Supercupa Portugaliei, adică tot ce se putea câștiga. Merită pentru felul în care a revenit la Porto, după un scandal în mijlocul căruia s-a aflat la prima perioadă acolo. Merită fie și din punct de vedere moral, întrucât finalul de an i-a adus o perioadă destul de lungă de inactivitate. S-a accidentat la încălzirea de dinaintea meciului cu Franța, căzând victima gazonului execrabil de pe cel mai mare stadion al României, și a stat foarte mult pe margine, ocazie cu care și-a pierdut locul de titular la Porto. Asta și pe fondul schimbării antrenorului, succesorul lui Villas Boas, actualul tehnician de la Chelsea, alegând alte variante în locul românului pe partea dreaptă. Am vorbit despre reparație morală, întrucât oameni care ar trebui să arate mai multă responsabilitate în fotbalul românesc, s-au grăbit să spună că Săpunaru nu a vrut să joace pentru națională. Foarte probabil, 2012 îi va aduce lui Cristi un alt angajament, cel mai probabil în Italia. Până atunci are toate motivele să rememoreze și să se bucure pentru ce a fost anul trecut într-un interviu realizat de colegul meu, Alex Ghiurcău, la Porto.