După decenii în care a manevrat culisele fotbalului românesc, Dinamo a ajuns să se autodistrugă cu ajutorul celor mai teribile arme din arsenalul său: diversiunea și trădarea. În timp ce pe meterezele roș-albilor se cațără adversarii, șefii din Ștefan cel Mare au întors tunurile unii împotriva celorlalți. În lupta asta corp la corp, învălmășeala e așa de mare încât nici nu se mai știe care sunt aliații și care inamicii.
Din perspectivă dinamovistă, Cristi Borcea, băiatul adus de Cornel Dinu la club în 1997 „pentru că știa să facă bani”, poate fi acuzat de trădare. La sugestia sa, patronul de la Steaua a cumpărat, în ultimele luni, trei fotbaliști aflați pe lista „roș-albilor”. Stoperul Chiricheș și mijlocașii Chipciu și Pârvulescu ar fi trebuit să ajungă, discret, sub comanda lui Ciobotariu, dar acționarul Borcea a „sifonat” la nașul său, Gigi Becali. Nu e clar dacă a făcut acest lucru din răzbunare, din gelozie pe coacționarii Nicolae Badea și Dragoș Săvulescu, din vreun calcul mercantil sau, pur și simplu, din prostie. Cert e că Gigi Becali și-a făcut treaba, a luat jucătorii, apoi a povestit cum a fost ajutat să lovească Dinamo chiar de către Borcea, unul dintre conducătorii clubului și, întâmplător, finul său.
Aici apare problema. Suporterii dinamoviști și colegii de șefie ai lui Borcea n-ar fi trebuit să afle cine e „cârtița”. Trădătorul știe că singura lui șansă de a mai avea viață cu suporterii propriei echipe e să le schimbe percepția. Să găsească repede alți vinovați pentru rușinea pățită cu Pârvulescu. Acesta este, de fapt, și rostul întregii mascarade din ultimele zile, finul fiind ajutat, în acest dans al săbiilor de lemn, de nașul de la Steaua. Privită de la distanță, tehnica e remarcabilă. Borcea știe să alterneze mesajele. Dinamoviștilor li se vorbește despre gloria trecută, li se flutură sub ochi mirajul „răzbunării” prin „achiziționarea” lui Wesley și, în paralel, le este indicată și noua țintă. Faptul că Borcea i-a dezvăluit lui Becali ce se discută în birourile dinamoviste a fost deja uitat, oamenii trebuie să știe că, de fapt, totul se întâmplă din incompetența lui Săvulescu. Borcea n-a trădat, el este, de fapt, într-un perpetuu război sfânt cu Steaua, se va întoarce, va face, va drege, înroșește telefoane, trage sfori, răpune dușmanul… Practic, războiul real purtat de Borcea împotriva propriului club e mascat de o simulacru de conflict cu adevăratul său aliat, patronul de la Steaua.
În anul în care se împlinesc 100 de ani de la dispariția lui Caragiale, din „jihadul” fotbalului românesc nu rămâne nimic altceva decât o imensă bătaie cu frișcă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER