Relatările din presă despre interesul lui Arsenal pentru Torje deja conturaseră următorul tablou: în noaptea dintre ani, Wenger număra secundele de final de 2011 alături de Van Persie și Walcott cu gândul la faptul că 1 ianuarie este prima zi în care se putea face transferul românului. În acest timp, Torje pierdea teren în fața unor nume proletare, cum sunt cele din squadra lui Guidolin și nicidecum în fața unor branduri internaționale precum cele care compun echipa lui Wenger. Acum, în loc de Arsenal se vorbește de posibila plecare a lui Torje la ȚSKA Sofia, probabil pentru sezonul viitor, că în acest sezon nu mai poate juca la o a treia echipă. Arsenal, ȚSKA Sofia, cam tot aia, tunuri londoneze, armata bulgară… Un spectacol mediatic la fel de caraghios a înconjurat și plecarea lui Rădoi, fotbalist de care se „interesaseră” jumătate din echipele Europei, dar care, până la urmă, a fost salvat de amicul Olăroiu, care a putut face și el un transfer ca între prieteni, cu parfum de para-ndărăt, în competitivul fotbal arăbesc.
Un președinte care a fost arbitru, dar care sigur nu a fost angajat la Rapid pentru că a fost un arbitru de casă al Rapidului, ci pentru că are un fler fantastic în construirea de echipe tari, și anume Costel Zotta, a declarat ritos că nu a fost interesat de cantitate, ci doar de calitate. De aceea transferurile Rapidului în această iarnă nici nu includ jucători care au strâns cantități mari de meciuri, cum au făcut Steaua, Dinamo, „U” Cluj, ci se rezumă la un jucător cu 100 de minute jucate într-un an și jumătate. Ce înseamnă calitatea și nu cantitatea, vechiul/noul rapidist Ioniță având un randament de un minut jucat la fiecare mie de euro dată pe mașina pe care și-a luat-o ca jucător la Köln.
Diferența între naționala solidă a anilor ’90 și cea de acum este ca între un Craioveanu sau Timofte care străluceau în Spania sau Portugalia, dar nu puteau pătrunde în acea națională și căpșunarii de acum, vedete fugărite de pe plantațiile periferice ale Europei. Săpunaru e șef de galerie la Porto, Tamaș a prins un abonament la tribuna a doua la West Brom, Marica se zbate în umbra faimosului Pukki, un finlandez care joacă fotbal în cele trei luni în care lacul din satul lui nu e înghețat, pe Chivu îl joacă impresarul la poker, Lobonț a fost văzut în uniformă de legionar roman la Colosseum… În anii de glorie se spunea că scheletul naționalei e făcut pe stranieri. Cu scheletul de acum, naționala a fost îngropată în străfundurile clasamentului mondial.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER