Anul nou becalian

23 ianuarie a fost oficial ziua Becali. Nu că restul de 365 înmulțit cu cel mult nouă ar fi fost altfel, în sensul că oricum este prezent zi și noapte la televizor. Unii au aniversat, alții, mai puțini, au comemorat, fiecare după caz, data la care actualul patron a preluat conducerea clubului Steaua.

E de sezon. A fost Anul Nou al nostru – tot cu Becali în rol de Duban – am celebrat Anul Nou pe rit vechi, a trecut și Anul Nou chinezesc și propun ca de-acum să devină un dat și Anul Nou becalian. L-am auzit făcând bilanțul celor nouă ani ai săi în Ghencea – azi cam impropriu spus -, ținând tratate de economie și dând definiții legate de bani albi și bani negri. Oricum am vorbi despre el, ironic sau apreciativ, e cert faptul că a marcat și marchează istoria fotbalului românesc și al Stelei. A făcut tot felul de grozăvii, dar într-o anumită perioadă se și poate lăuda cu rezultate concrete. Una peste alta, este un personaj pe care steliștii îl merită. Vor nu vor sunt identificați cu el și poate fără să își dea seama se comportă după chipul și asemănarea lui. Așadar, „La Mulți Ani” suflării roș-albastre la ceas aniversar. Ieșind din sfera aceasta festivistă, mi se pare interesant faptul că, în ciuda achizițiilor făcute pe bani mulți, Steaua stă în Brandan. Eu asta înțeleg din decizia de a-l bloca pe argentian, în ciuda unei oferte favorabile pentru club și extrem de bună pentru jucător, venită tocmai din China. Adevărul este că polivalența ultimului mohican din lotul Urziceni a impresionat pe parcursul acestui tur. Și apropo de lotul Urziceni, nu trebuie trecut cu vederea faptul că Apostol a eșuat și la Rapid. Asta spune multe.

Cel mai important este că reușita lui Dan Petrescu de la Unirea rămâne irepetabilă. Unul câte unul, fotbaliștii cu care SuperDan a construit acel proiect nu au confirmat în altă parte. Și legătura între debutul și finalul textului ar fi aceea că, în cei nouă ani, cea mai bună inițiativă – nefinalizată – a lui Becali a fost aceea de a-l aduce pe Dan Petrescu la echipă.