A fost odată ca niciodată un atacant talentat de-ți lua ochii, ivit de sub tricoul lui „U” Cluj și ajuns să ia ochii multora,pentru că lovea mingea mai altfel, pasa mai altfel, era mai altfel. Chiar dacă ProSport i-a oferit titlul de cel mai bun jucător al ligii secunde, e foarte puțin. Dorin Goga trebuia să fie deja, la aproape 28 de ani, cel mai bun român din străinătate sau măcar cel mai bun fotbalist din campionatul intern. Laurii matineului sunt insignifianți, demni eventual de un tânăr de 19 ani, nu de o vedetă care teoretic ar trebui să aibă alte aspirații.
Goga n-a primit doar premii, ci și oferte. Cu Steaua nu s-a înțeles, cu Vasluiul nu s-a brodit, acum e-n vorbe cu Dinamo. Cică ar cere mult, că nu vrea să meargă împrumut, ci doar definitiv, că preferă să stea la Timișoara, în „B”, decât să riște în altă parte.
Există tentația de a-l lua la rost. Cât vrei tu, Poetule? Patru sute de mii pe an? Cinci sute? Păi cine o să-ți dea ție banii ăștia, în vremuri de criză, în care cluburile, cât ar fi ele de mari, se uită la fiecare cent? Dar se pune cineva în locul lui? La Timișoara are 300.000 de euro pe an și încă un an și jumătate de contract. Adică 450.000 siguri. Cu banii ăștia, oricine își pune la punct viitorul, indiferent dacă joacă împotriva lui Manchester City, anul trecut, sau a Arieșului Turda, acum. Când termină contractul cu Timișoara, o să aibă 29 de ani și o cotă de piață mult sub cea de acum. Dar mai contează? O jumătate de milion de euro nu cresc în copac, cine vrea să-l ia, trebuie să-i dea mai mult de-atât.
Și-atunci o să rămână la Timișoara, o să mai fie o dată cel mai buin din liga a doua, dacă echipa n-o să primească licența, o să se ducă și mai jos, la derbyuri cu bidoanele Recașului sau cu pizzeria de la Becicherecul Mic. Nu va mai fi doar atacantul cu nume de poet, ci și cel mai bine plătit fotbalist din ligile inferioare. Ce-i rău în asta?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER