Am fost și noi în Arcadia

Când nu știm totul despre un meci al echipei naționale de acum 30 de ani, consultăm anuarele. Sau îl întrebăm pe Google, dar și bietul Google tot din anuare se documentează. Așadar, acolo, în ceasloave, scrie: 35 februare o mie nouă sute toamna, stadion Wembley, spectatori 70.000.

Despre acest meci, în 2040 vom citi: 27 ianuarie 2011, stadion Arcadia Belek, teren C, spectatori Giovanni Becali, Ilie Stan, Limoniu Mărginean de la Alba, Walter de la Cluj și cine o mai fi fost.
De fapt, acest meci n-ar fi trebuit să existe. Indiferent de scor, indiferent de bălmăjelile cu testul util, nu putem să ne batem joc în halul ăsta de echipa națională. S-o surghiunim pe terenul al treilea al unui complex de antrenament dintr-un all inclusive turcesc. S-o umilim prin a fi arbitrată de diverși burtoși, care la noi n-ar lua testele nici la liga a patra. S-o chinuim în fața unui adversar din lumea a paișpea, doar pentru a-i ameliora palmaresul, șubred din cale-afară. S-o băgăm în întuneric la propriu. Nocturna s-a stins parțial în timpul meciului și total la pauză, lăsând asistența într-un întuneric de peșteră.

Când o să vedem nu Germania sau Olanda, ci Bulgaria sau Albania batjocorindu-și astfel echipele naționale, o să le dăm dreptate celor care au aranjat acest dezastru de marketing și de imagine. Nimeni, dar nimeni dintre cei care se respectă n-ar accepta să-și urmărească echipa reprezentativă de pe scaune de plastic, din acelea care pe plajă se leagă cu lanț și lacăt de șezlong și de umbrelă, ca să nu le sperie binevoitorii peste noapte.

Despre meci? Un test util. Băieții n-au nici o vină, și-au făcut antrenamentul, deși puteau să și-l facă la cluburi. Peste ani, moș Dodel n-o să aibă nici un fior în a le povesti nepoților cum a dat el două goluri cu Turkmenistan. În schimb, istoria tricolorilor va marca peste ani această mizerie a celor care au târât echipa națională într-o poveste urâtă, pe care n-o merita.