Totul se plătește

Nu furtuna de zăpadă care bântuie România e problema steliștilor înaintea turului cu Twente de peste opt zile, din „16”-imile Ligii Europa, ci rafalele de ticăloșie care mătură birourile propriei conduceri. Nici măcar plătit de adversari, un șef de club n-ar îndrăzni să submineze eforturile propriei tabere așa cum o face, de bună-voie și nesilit de nimeni, patronul „roș-albaștrilor”.

Brandan, cel mai important om de la Steaua, e jucat în foi de viță: acum e liber să se transfere în China, peste trei ore e indispensabil, după alte câteva zile e scos iar la vânzare pentru că „nu stă Steaua în el”. Fotbalistul e anunțat că poate pleca la un salariu mai mare după „dubla” cu Twente. Argentinianul a demonstrat în multe rânduri că își respectă meseria, dar are dreptul să bănuiască, știind de-acum cu cine are de-a face, că dacă Steaua se va califica, patronul se va răzgândi iar și-l va amâna „până după meciurile cu Schalke”. Cum rămâne cu motivarea?

Geraldo este cel mai bun stoper din lotul stelist, dar antrenorul aproape că are interdicție să-l folosească. Umilințe greu de suportat s-au abătut din senin asupra unui om a cărui singură vină e salariul său mare. Portughezul a aflat din presă că e propus la Vaslui. Că nu trebuie să fie titular. Că va pleca sigur de la echipă. Geraldo a dat o lecție de civilizație și a evitat să riposteze. Și-a lăudat coechipierii mai tineri, menționează că se gândește cum să joace mai bine pentru Steaua. I s-a răspuns cu alte mitocănii. E posibil ca, în ciuda tuturor interdicțiilor, Steaua să aibă nevoie de Geraldo în meciurile cu Twente. Și atunci…
În lipsa lui Bourceanu se conturează, măcar pentru partida de la București, o problemă în zona vitală a mijlocașilor centrali. Bicfalvi trecuse peste condiția de paria, depășise momentul în care patronul îl invitase explicit să plece pentru că „nu are față de Steaua” și, după o pregătire exemplară, devenise o soluție. Asta până când antrenorii au fost anunțați că jucătorul n-are ce să caute în teren pentru că trebuie să joace alții. Soarta poate aranja însă lucrurile în așa fel încât Steaua să ajungă la piciorul lui Bicfalvi…

Într-o lume în care e propus ministru al educației, tineretului și sportului un personaj acuzat de foștii colegi de nepotism și corupție, ar fi prea mult să-i cerem unui biet șef de club de fotbal decență, coerență, corectitudine, fair-play. Patronul respectiv ar trebui să știe, însă, că în viață totul se plătește.