„Dă-i, tati! Fă-l praf!”

Fiecare pumn e o cărămidă pusă la casa visurilor sale. Mai dă unul, mai așează o cărămidă, mai încasează unul, încă o cărămidă! Și încă una, și încă una! Viorel Simion vrea casa lui, se bate pentru un trai decent, pe care încearcă să îl asigure fetelor sale, Oana Alexandra (6 ani) și Andreea Elena (9 ani), trai pe care el nu l-a avut când era copil. „Dă-i, tati, fă-l praf! Te iubim, tati!”, strigau fetele sale joi seara, din apropierea ringului, la meciul cu Riovalle. Și Viorel l-a făcut praf pe mexican!

Viorel Simion a crescut împreună cu trei surori și doi frați! Uneori a suferit de foame sau a împărțit ultima bucată de pâine în șase! Și-a jurat că, atunci când va fi mare, viața lui va arăta altfel. S-a apucat de box la 9 ani, a alternat apoi cu karatele, unde a devenit campion național de juniori, și a revenit la sportul cu mănuși când a văzut că unul din frații săi a câștigat niște bani, tot la box, la Memorialul „Simion Cuțov”. De atunci, se antrenează zilnic, trage de fiare, aleargă, lovește cu sete sacul de box și încearcă să urce spre titlul de campion mondial.

Familia Simion, formată din Viorel, soția Antoneta și cele două fete, locuiește acum într-o garsonieră (da, ați citit bine!, toți patru într-o garsonieră!), din cartierul bucureștean „23 August”, cu bucătăria transformată în cameră de zi! I-am văzut privirea lui Viorel în meciul de joi seara, iar aceasta transmitea încrâncenare, ambiție nemărginită, pentru că omul acesta vrea să iasă din sărăcie prin propriile brațe, prin propriii lui pumni, cu propria muncă, așezând, după cum spuneam, cărămidă cu cărămidă, în casa visurilor.

„Cu meciul ăsta, mi-am pus gresia și faianța în baie!”, se bucură Viorel după meci. Și e convins că ziua lui cea mare va veni în curând: va lupta pentru centura mondială, iar casa din vis va fi gata. Numai atunci, Viorel va avea puterea să zâmbească pe deplin. Va ști că n-a muncit în zadar atâția ani, că n-a primit degeaba mii de pumni în cap, în coaste și „la ficat”. Iar fetele sale îi vor fi ca de obicei alături: „Dă-i, tati, fă-l praf! Te iubim, tati!”.