16, numărul lepros

An de an aceeași placă. În a doua jumătate a lui februarie sau până către Mărțișor aceeași întrebare zgribulită. Amânăm ori nu startul returului? Răspunsul a fost aproape invariabil același. Da, amânăm. O săptămână, poate chiar două. Totul pare încremenit. Așa a fost odinioară, așa e și acum, așa va fi și mâine. Pentru că de obicei se încăpățânează să ningă vârtos în februarie. Și lunea asta, și într-o luni din februarie 2013, federalii vor face ceea ce știu ei să facă mai bine: să tragă clopotele pentru un Comitet Executiv. După care rămân în brațe cu aceeași întrebare: unde, Doamne, să mai îndesăm o etapă intermediară, poate două într-un calendar mai aglomerat chiar decât tramvaiele de odinioară în zi de cuplaj?! De reținut: agenda competițională de primăvară e deja ticsită fără ca naționala să reclame vreo dată liberă și la adăpostul previziunilor comode că Steaua nu va trece de Twente.

Situație fără ieșire? Nicidecum. Soluția e exact cea ocolită ca o leproasă buboasă de Federație și de Ligă. O primă divizie cu 16 echipe. Modelul de odinioară până când și-a vârât coada Nicușor Ceaușescu și i-a pus în brațe Sportului Studențesc un wild-card, același model la care se revenise acum câțiva ani. Până când un deștept influent a reamintit vorbele lui Jean Pădureanu: naționala a avut cele mai bune rezultate atunci când Divizia A număra 18 echipe.

Era vorba de naționala lui Hagi de la Barca, Dan Petrescu de la Chelsea, Gică Popescu de la PSV ș.a.m.d. După mulți, chiar și calapodul cu 16 echipe e șleampăt. La cât îl țin acum balamalele, cu o arie de selecție tot mai pipernicită, fotbalului nostru i s-ar fi potrivit mai degrabă o formulă de 14. În fine. Federația și Liga și-au vârât singure pietricele în pantofi. Între multe alte avantaje se câștigau și 4 date libere în calendar. Nu se mai sufoca nimeni în ritmul duminică – miercuri – duminică înghesuit în două luni și ceva. Acum ar fi rămas 12 etape în loc de 16 și un țintar de retur joacă de copii. De ce să fie simplu când se poate complicat?