În zilele astea, când fanii steliști, dinamoviști și rapidiști împart aceeași franzelă înghețată între troienele Bărăganului și-și împrumută unul altuia lopata, parcă sună aiurea să spui că ții cu Twente, deși știam că tu, ultrasul, după finala de la Sevilla din 86, n-ai ieșit o săptămână din casă.
Înainte să fim ultrași, suntem oameni, iar gesturile și acțiunile noastre ne dau adevărata noastră dimensiune. Să fii om înseamnă să înțelegi și să ajuți, dacă poți. Ceea ce pentru tine e foarte simplu, pentru alții e foarte important.
Pentru Steaua era important să aibă unde să se antreneze luni. La Mogoșoaia nu se putea, pe Ghencea, mai la vară, pe Național arena nici atât. „M-a sunat Ilie. Nu mi-am pus problema de rivalitate între Steaua și Dinamo. Le doresc să se califice și, dacă faptul că se antrenează acolo îi va ajuta, cu atât mai bine”. Vorbele îi aparțin lui Ioan Andone, proprietar de balon cu teren sintetic în Herăstrău. Fost căpitan an de zile la Dinamo, fost antrenor în două mandate la Dinamo. Atât de dinamovist încât și de locuit locuiește la câteva sute de metri de discobolul înzăpezit.
Cu aproape 20 de ani de antrenorat în spate, cu ceva afaceri bine puse la punct, Ando putea să facă și el pe ultrasul și să-l doară undeva de necazurile rivalilor. Dar a reacționat la rugămimntea unui coleg de meserie care i-a fost ani de zile rival și l-a mișcat nevoia unor oameni care, așa ca și el, își câștigă existența din fotbal.
Probabil că Andone nu va antrena niciodată Steaua, deși a jucat împotriva lui Dinamo cu Rapid, CFR, U Cluj, Farul. Când și-a înfruntat marea dragoste, a făcut-o corect, iar acum a reacționat omenește și cald într-o lume în care ne trezim dimineața colțoși, mâncăm la prânz ură, iar seara ne bem ceaiul înghețat al frustrării.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER