Ștefan Gherghel (33 de ani), unul dintre cei mai buni înotători români ai ultimului deceniu, pare întruchiparea curajului și ambiției specifice marilor campioni români. E tipul de om direct, care spune lucrurilor pe nume, genul de sportiv care a reușit să înoate împotriva curentului. Vicecampionul mondial a încercat marea cu degetul acum un deceniu plonjând în apele de peste Ocean, unde a învățat și s-a antrenat. A revenit mereu în matcă să concureze pentru România, dar valul tot în America l-a purtat. Acum, băimăreanul e profesor la University of Alabama, unde îi pregătește un viitor olimpic lui Alex Coci și face reclamă României în SUA. De cei care sunt la timona corabiei sportului intern n-are însă cuvinte de laudă.
Ștefan Gherghel susține că înotul și sportul românesc sunt conduse de oameni cu concepții învechite.
De ce ai plecat din România și cum arată o zi obișnuită pentru tine în SUA? Am plecat pentru că am avut nevoie de provocări noi și aici mă refer la capacitatea mea de a studia într-o altă limbă, pentru că în înot, slavă Domnului, avem destule provocări. O zi obișnuită începe la ora 5:20 – trezirea, apoi la 6:00 e primul antrenament până la 8:15, apoi îmi iau eu doza de adrenalină pe zi cu un antrenament care se întinde până la 10:30. Până la prânz muncă la birou, o pauză de prânz, iar al doilea antrenament începe la 14:30 și ne întindem o oră, o oră și jumătate. Sunt multe concursuri, multe personalități diferite, care îti umplu timpul 24 de ore pe zi. Echipa facultății are 60 de sportivi.
Cum te-ai acomodat în SUA și cum arată viața la University of Alabama? A fost ușor să mă acomodez pentru că oamenii sunt foarte primitori și apreciază valorile. Antrenez de șase ani aici și îmi place foarte mult. Am învățat și învăț în fiecare zi ceva nou, nici nu ai cum să nu înveți cand de-alungul anilor ai cunoscut și ai lucrat cu peste 200 de oameni, cu personalități diferite provenite din culturi diferite. E plăcut să vezi cât de diferiți și în același timp similiari pot fi oamenii veniți din diverse colțuri ale lumii.
„Am crescut ca în amintirile lui Creangă”
Ce te-ar determina să te întorci în țară? Vin acasă cu plăcere pentru că acolo este și va fi casa mea, familia și sunt născut și legat de acele locuri. Dacă te referi la cineva din sistemul de sport din țară nimic și nimeni nu m-ar putea determina să mă întorc. Poate doar viitorii înotători. Dacă ar fi după cine conduce sportul și țara în ziua de azi, ca de altfel în ultimii 20 de ani, cred că nimeni, în niciun alt domeniu, nu s-ar mai întoarce. Dar suntem totuși înrădăcinați de locurile în care ne-am născut. Suntem încăpățânați și refuzăm să credem că lucrurile nu o vor lua pe un făgaș normal.
Ce ai învățat după un deceniu de stat în Statele Unite? Ce îți place? Ce nu-ți place? Cum ți-a schimbat viața? Am învățat și învăț în continuare. Am avut șansa să am profesori foarte buni în România care au avut răbdare să îmi dea uneltele necesare pentru a croi și a trece orice obstacol sau mai degrabă provocare în viață. Valorile care mă ghidează și acum în viață sunt 100% insuflate de către părinții mei. Am crescut într-o lume de vis asemănătoare, ba chiar mai frumoasă decât amintirile lui Creangă, dar totuși într-o lume grea și plină de lipsuri pentru multe generații, dar sunt convins că suntem totuși o generație de succes și nu mă refer doar la sportivii crescuți și formați înainte de 89. O lume deosebită și reală care ne-a pregătit pentru viață. Am învățat să-i învăț pe americani din valorile universale, care sunt puțin uitate din cauza vitezei cu care se mișcă lumea aici. Îmi place faptul că ai posibilitatea să atingi stelele aici fară a fi împiedicat. Neplăcut aici este faptul că generațiile tinere și-au pierdut personalitatea, gândesc colectiv.
Ce le-ai spune posibililor studenți din România pentru a veni în SUA? Le-aș zice că este locul în care poți să îți petreci cei mai frumoși patru ani de studențime și că nu au nicio scuză să nu realizeze în viață orice și-ar dori, adică au libertatea de a călători, de a învăța și de a visa, lucruri care până nu demult nu existau.
Cum percepi munca dusă la federație de președintele Viorel Păunescu și de secretarul general Ștefan Iamandi? În primul rând… care muncă? A nu se confunda succesul din ultimii zece ani din înot cu munca depusă de Iamandi, două lucruri total diferite. Să își ceară scuze pentru modul în care au administrat imaginea și instituția înotului românesc cu tot ceea ce a însemnat de-alungul anilor.
„Facem sport cum jucăm la 6 din 49”
Vara, Bazinul de la Lia Manoliu e înțesat de copiii care fac cursuri de inițiere. Sportivii de performanță au de suferit din cauza asta? Foarte bine că se fac cursuri de inițiere, este importantă baza de selecție. Performanța are de suferit doar din cauza conducerii dezastruoase din 2000 încoace, lipsa de creație, de viziune, de cunoștințe necesare, de pasiune, de profesionalism… ne duce de vreo zece ani într-o cădere liberă. Din păcate, pierdem în continuare teren față de cei cu care suntem pe nedrept comparați. Lumea visează încă să ne luptăm cu Australia, USA, Japonia, Franța. Pretenții la medalii? Foarte nostim! Cu cine!? Cu Iamandi, cu Păunescu? Cu cei de la COSR? Sportivii nu sunt respectați absolut deloc în România, sunt doar folosiți pe partea politică și atât de cele mai multe ori. Nu se ține cont mai niciodată de părerile sau de nevoile lor.
COSR includea natația, alături de lupte, printre dezamăgirile anului 2011… Încă o dată sunt cu vreo opt ani în urmă cu analizele. Dezamăgiți ar fi trebuit să fie din 2005 încoace, dar nu cred că e o problemă prea mare pentru ei. Încă facem sport ca și 6 din 49, așteptăm minuni din partea unor genii. Felicitări oricum tuturor celor care au reprezentat România în competițiile internationale în ultimii ani. Jos pălăria!
Cum ai atrage niște copii spre înot în 2012? Pe copii îi mai poți face să viseze și când aceștia visează îți aduci aminte că și tu poți visa…Avantajul lor este că totuși acești dinozauri ai sportului sunt pe cale de dispariție așa că mai au și mai avem sanșe, păcat că este un decalaj de vreo 15 ani pe care unii dintre noi am trebuit să ii punem pe standby. Le-aș spune visați ca sunteti nemuritori si ca nu sunt limite in ceea ce puteti face, bineînțeles cu munca foarte multă, dar și satisfacțiile sunt pe măsură.
Ștefan Gherghel Vârstă 33 de ani Procedeu: fluture Antrenor secund University of Albama din 2006 până în prezent Participant la trei ediții ale JO (2000, 2004, 2008) Palmares Argint (200 m fluture) CM 2004 bazin scurt Argint (200 m fluture) CE 2004 Bronz (100 m fluture) CE 2004 bazin scurt Bronz (200 m fluture) CE 2004 bazin scurt Recordmenul României la 50 m, 100 m, 200 m fluture 90 de titluri naționale din 1997 până în prezent
„Noi credem că un Mercedes e construit în garaj cu ciocanul și șurubelnița!”
Ștefan Gherghel explică de ce înotătorii români nu se pot bate de la egal la egal cu sportivii de top din afară, Anul trecut, la Naționalele de la Lia Manoliu, Ștefan Gherghel a câștigat, la 33 de ani, un nou titlu. De data aceasta alături de ștafeta de 4x100m mixt a clubului Municipal Brașov.
Vara trecută ai concurat la Naționalele în aer liber de la Lia Manoliu. Ce te-a impresionat și ce te-a dezamăgit? Aveam nevoie de adrenalina pe care mi-o dă înotul, iar acele starturi au fost foarte bine venite. Impresionat? De nimic. Poate doar de câteva performanțe, în niște condiții sub așteptări ale unui campionat național.
Cum e să concurezi alături sau contra unor puști mai mici ca tine cu peste 10 ani? Pentru mine este un vis împlinit să ajung să câștig o ștafetă de seniori cu record național cu băieți numai din Baia Mare, locul care odată a fost și pare să rămână unul dintre izvoarele de performanță datorită câtorva antrenori care sapă în căutarea talentelor. Din păcate, situația în Baia Mare este ridicolă, să ajungem să înotăm pentru un alt club aparținând aceleiași instituții ANS, sub aceleași reguli, dar în alt oraș.
„Ni s-au furat roțile cu totul”
Faci parte dintr-o generație de aur a înotului românesc. Ce ați avut voi în plus față de sportivii actuali? Trupa superbă la un moment dat. Am muncit mai mult, ne-am dorit mai mult, am avut antrenori la fel de nebuni ca și noi. Bețe în roate ar fi puțin spus, uneori ni s-au furat roțile cu totul, culmea tocmai de către cei care ar fi trebuit să ne ajute și să ne reprezinte. Dar, probabil asemenea unui neam care în foarte rare ocazii a plecat capul indiferent de momentele grele prin care trecea, ne-am exprimat prin performanțe și nu am renunțat niciodată.
Tu de ce ai ales procedeul fluture sau ce îi diferențiază pe specialiștii acestei probe față de ceilalți? Cred că aș fi putut sa înot la fel de bine și craul și spate, doar că la un moment dat am rămas pe fluture. Este probabil cel mai dificil procedeu, iar cei care au înotat un 200 m fluture înțeleg și de ce. Este singurul procedeu care nu are vreun moment de relaxare într-un ciclu de brațe, plus coordonare și simetria mișcărilor trebuie să fie perfectă.
Răzvan Florea intenționează să-și deschidă o școală de înot în Constanța. Cum vezi acest proiect? Felicitări și la mai mare, un pas înainte pentru înotul românesc. Răzvan va trebui urmărit cu multă atenție și trebuia urmărit și în ultimii trei ani pentru că a făcut câteva lucruri excepționale care vor da roade în anii următori.
Cum anticipezi evoluția Cameliei Potec la JO? Crezi că mai sunt sportivi care s-ar putea califica? Cameliei i-aș dori mai mult să revină și să fie omul pe care l-am cunoscut eu acum 17 ani.
Câte medalii vom lua la JO? Per total… Au fost rezultate bune la mondialele din 2011. N-aș vrea să dau un număr, pentru că este un obicei prost, care pune multă presiune pe sportivi din partea celor care ne conduc, care, la rândul lor, nu și-au făcut treaba pentru ca acești sportivi să aibă șanse reale la acele medalii. Noi încă mai credem că un Mercedes este construit într-un garaj de către doi mecanici cu ciocanul și șurubelnița.
„Iubesc apa și liniștea care ți-o conferă. Poate să fie lac, râu, mare sau ocean. Mă simt în elementul meu în apă”, Ștefan Gherghel
„Soluția de redresare a înotului este simplă: cei care respiră mai bine în apă decât pe uscat ar trebui să conducă și să redreseze direcția Bermudelor în care suntem pierduți de câțiva ani”, Ștefan Gherghel
Îl antrenează pe Coci
În SUA, cariera lui Ștefan Gherghel se creionează și în jurul antrenoratului. Cel mai promițător elev al său este nimeni altul decât conaționalul Alexandru Coci . „Alex este un băiat extraordinar, ca de altfel oricine care ajunge să înoate timpii care îi înoată și în același timp să urmeze cursurile unei universități. Este pe drumul cel bun și sper să rămână sănătos și cu pofta de înot înca macar 5 ani de acum incolo. Este mai rapid decât eram eu la vârsta lui”, spune Gherghel. În urmă cu două luni, Coci făcea valuri la Naționalele de iarnă ale SUA, după ce cucerea bronzul la 100m fluture (52,96).
Noutățile BMW la Salonul Auto Geneva 2012
Vedete cu posterioare incredibile!
Ce este casatoria ideala?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER