Paradoxul Becali

În urmă cu mai bine de zece ani, într-o seară la Procesul Etapei… Eram împreună cu câțiva colegi înainte de începerea emisiunii. Pentru prima oară era invitat în program un tip care se caracteriza „finanțator la Steaua, adică prost.” Stăteam pe un scaun și, deodată, noul personaj s-a așezat pe vine în fața mea, mi-a pus mâinile pe genunchi și-a zis: „Mă, băieți, voi o să mergeți cu mine prin toată Europa asta”. După mai bine de un deceniu, sunt în drum spre Enschede. Și mă gândesc la zâmbetul pe care l-am văzut la Heerenveen pe fața lui Paraschiv când marca, la invazia celor 20.000 de români pe care am văzut-o pe Bernabeu, la bucuria imensă trăită la Kiev, la deziluzia trăită la Praga, la cum am șchiopătat cu Dică la Lyon, la întoarcerea în Uniunea Sovietică pentru meciul de la Tiraspol, la cum s-au așezat toți stewarzii în genunchi la Istanbul pentru că se făcuse ora de rugăciune înainte de meci, la focul pus de ultrași pe Allianz Arena, la fidelitatea acelorași ultrași față de echipă în momentele când echipa era surclasată pe Anfield, la maurul Petre Marin răpus de Capel în orașul maurilor, Sevilla, la duelul Raulilor de pe Auf Schalke… Am auzit mulți vizionari și multe promisiuni de-a lungul anilor, dar puține au fost transpuse în realitate precum profeția rostită în acea noapte la Procesul Etapei de actualul șef de la Steaua.

E o întreprindere foarte delicată ca în aceste zile să remarci așa ceva, dar, la adăpostul imprecațiilor și amenințărilor înfiorătoare pe care le-am primit de-a lungul timpului din partea acestui personaj, cred că-mi pot permite o astfel de observație. Am căzut cu toții de acord că foarte multe dintre deciziile lui Gigi Becali la Steaua sfidează orice normă de management și de bun simț, până la urmă. Și totuși, în cei 10 ani în care Becali a ajuns simbolul lui „așa nu” în fotbal, clubul său a rămas numele cu cel mai mare succes în cupele europene dintre toate echipele românești, la mare distanță de Dinamo, Rapid, CFR sau Vaslui. De ce a avut cel mai mare succes tocmai un model de conducere medieval ține, cred, de impredictibilitatea superbă a acestui sport. Când vorbești despre scandinavi și Gigi Becali, de exemplu, vorbești parcă de specii diferite, dar Steaua joacă mâine un meci în 16-imile Europa League și nicio echipă din Scandinavia nu poate fi găsită în primăvara europeană. Așa cum nu poți găsi o echipă scandinavă în ultimii 10 ani în semifinalele unei competiții europene…

E posibil ca Ilie Stan să fie demis după meciul de la Enschede, după pauza acestui meci sau după primul gol al lui Twente din retur… Realitatea cinică este însă că în noapte alți antrenori vor încălca regulile de circulație în goana spre palat. Și că, în afara Absurdistanului lui Becali, alte mari cluburi ale României doar continuă să se pregătească pentru Liga Campionilor sau o primăvară europeană în Europa League.