Campania ProSport „Aruncați-le batista!” a readus în atenția fanilor câteva dintre tarele conducerii fotbalului românesc: blaturile acoperite, retrogradările decise în culise, politica de marketing deficitară, inițierea unei legi total neconstituționale („Legea Dragomir”). Astăzi, un nou episod, la fel de fierbinte: dopingul.
În sportul românesc, nu doar în fotbal, lucrurile funcționează după următoarea rețetă: unii sportivi își asumă riscuri, iau substanțe interzise pentru a-și crește performanțele cu sau fără acordul medicilor sau antrenorilor, iar federația închide ochii. Ceva de genul „mă fac că nu văd, iar dacă ești prins eu nu știu nimic”. Federația de fotbal, dar mai ales liga profesionistă au afișat ani buni o indiferență incredibilă vizavi de acest aspect, deși au existat unele decese corelate (Cătălin Hîldan sau Ștefan Vrăbioru): cazurile descoperite au fost mușamalizate, iar politica de educare și descurajare a fenomenului practic a lipsit cu desăvârșire.
„Ce vreți domne, să le luăm capul?”
Cel mai mediatizat caz de dopaj a fost cel din 2001, când doi dintre jucătorii de la FC Argeș au fost descoperiți pozitiv cu un anabolizant folosit îndeosebi de halterofili pentru dezvoltarea masei musculare. Adrian Neaga și Cristian Buturugă, cei doi jucători aflați în culpă, ar fi trebuit să primească o suspendare de doi ani, conform normelor în vigoare, dar ambii au fost scoși basma curată. Cel care s-a zbătut cel mai mult pentru ei a fost președintele LPF, Dumitru Dragomir. „Ce vreți domne, să le luăm capul? N-au ei nicio vină. Ei iau ca gâștele ce li se dă”, a spus atunci Dragomir, care s-a ocupat personal de anchetă. Singurii care au plătit atunci au fost medicii echipei.
Mușamalizare pe bani?
În 2005, Gigi Becali a ridicat un pic din vălul care a acoperit în 2001 afacerea respectivă. Steaua l-a transferat pe dopatul Neaga cu 800.000 de dolari, știind că nu va exista nicio penalizare. „Lumea trebuie să știe că Neaga ar fi fost sigur suspendat în vara lui 2001, atunci când a fost prins dopat, dacă nu ar fi venit la Steaua. Dar nu spun mai multe”, a declarat Becali la OTV. Lumea fotbalului a vorbit îndelung, inclusiv în 2001, că Becali ar fi rezolvat „Cazul Neaga” cu o atenție în dolari.
N-au semnat noul contract cu ANAD
În ultimii șase ani, niciun fotbalist nu a mai fost descoperit dopat, argument forte pentru șefii LPF și FRF atunci când se discută despre acest subiect. Acesta este probabil și motivul pentru care nu alocă prea multe fonduri pentru a ține fenomenul sub control. „N-avem bani pentru așa ceva. Pot să ne controleze cât vor, dar pe banii lor”, a spus Dragomir, nu o dată. Agenția Națională Antidoping (ANAD) face teste la fiecare etapă (câte un meci), dar este prea puțin. „Pentru 2012, nici LPF și nici FRF nu au semnat contractul cu noi. Nu facem caz pentru că mai este timp”, a declarat pentru ProSport președinta instituției, Grațiela Vâjială.
Păcăleala cu sibutramina
În ultimii șase ani, a existat un singur caz de control antidoping comandat de un club în afara competiției pentru un fotbalist din propria ogradă. Și acela a fost o păcăleală. În 2009, în plin scandal legat de „Cazul Mutu – sibutramina” un ziarist de la România Liberă, Petre Bădică, a dorit să testeze pe propria piele efectele pastilelor de slăbit pe care le luase atacantul. Pentru a vedea dacă iese întradevăr pozitiv la controlul doping, s-a legitimat la un club din Liga a patra, Cernetu, și a cerut ulterior să fie testat oficial, pe motiv că s-ar transfera în China. După un tratament de șapte zile, Petre Bădică s-a prezentat la laboratorul antidoping de la București, i s-a colectat o probă de urină, iar ulterior a primit răspunsul: și el a ieșit pozitiv cu sibutramină. Nu a fost însă considerat dopat, pentru că substanța respectivă este interzisă doar dacă este depistată în urma unui test în competiție.
Mihai Baicu, urină pentru toți
În 2009, Mihai Baicu, un fost mijlocaș trecut pe la FC Național, FC Argeș, Chindia Târgoviște sau Farul Constanța, a decedat la numai 33 de ani din cauza unor probleme cardiace. Cu cinci ani înainte, Baicu fusese implicat într-un caz de dopaj cu furosemid (diuretic), în care au mai fost acuzați doi jucători de la Farul, Iulian Apostol și Mihai Senin. Baicu a luat atunci vina asupra lui: „I-am ajutat să completeze probele de urină. Ei nu au putut da toată cantitatea cerută. Eu am luat furosemid pentru că am probleme cu greutatea”. Comisia de anchetă a considerat însă că a mințit: Apostol și Senin au fost suspendați câte șase luni, iar Baicu numai trei.
100 de euro costă, în medie, un test antidoping. Prețul variază în funcție de numărul de markeri investigați (aceștia depind de perioada de recoltare, în competiție sau în afara competiției)
Intră și semnează petiția pentru un fotbal curat! Vino la meciuri cu batista albă sau pagina interzisă și protestează!
www.aruncabatista.ro
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER