În etapa în care Răzvan Lucescu contribuia la un nou record al sezonului în materie de victorii á la David contra Goliat, a venit fostul secund al lui Răzvan pentru a bate recordul de la Chiajna. Ce a reușit Daniel Isăilă pe terenul liderului detronat cu banda lui înjumătățită de studenți cu burse înghețate e cel mai interesant lucru din acest sezon. Și e atât de plin de semnificații… Isăilă a acceptat umil la Brașov să acopere toate plecările intempestive ale lui Lucescu, Conceiçao sau alți antrenori de două ore angajați de acest Becali al Ardealului care e patronul Brașovului (că nu voi ști niciodată cum i se scrie exact numele). Iar acum, la fel de umil, a venit la Sportul pentru seria asta fantastică de trei victorii din trei cu o echipă care și-a împrumutat sloganul de pe la hypermarketuri: „dacă găsiți o echipă mai ieftină ca a noastră, vă dăm de zece ori diferența”.
L-am întâlnit pe Isăilă la conferința de presă de după precedenta sa vizită la Dinamo din acest sezon, cu Brașovul. Și atunci ieșise neînvins din Groapă, e adevărat, cu ajutorul brigăzii aceluiași Balaj, care a fost și la meciul de sâmbătă. A refuzat să vorbim chiar și de viitorul „cel mai imediat”, simțind că Tâmpa e, de fapt, Etna Europei…
Dinamo mi s-a părut că și-a revenit, era ușor anormal ce se întâmpla până acum. L-am revăzut pe vechiul Moți, mi s-a confirmat că Bălgrădean este supraevaluat când e luat la națională, ne-am reamintit că Dinamo n-are benzi nici în apărare, nici în față, acolo unde Alexe nu mai este interesant nici pentru echipa de amatori a lui Lazio, iar Strătilă nu poate fi nici umbra lui Torje. Ce mai, m-am convins că, dacă geniul lui Cătălin Munteanu nu e, nimic nu e.
Sâmbătă seara pe Dinamo nici Pulhac n-a avut vreo șansă să-l prindă pe Valentin Lazăr, nici organul de represiune pe dreptul la liberă exprimare. Imaginea cu flăcăii de la firma de pază fugărindu-l în zadar pe un tip cu un mesaj scris pe un cearșaf e cel mai comic act de cenzură în fotbalul românesc de la transformarea numelui fotbalistului Gheorghe Ceaușilă în C. Gheorghe. Înduioșătoare și preocuparea lui Dinamo de a stopa exploatarea copiilor în fotbal, motiv pentru care protestează împotriva folosirii acelui puști de paișpe ani la Sportul.
Și pentru că, după părerea mea, tribuna dinamovistă este cel mai spiritual loc din fotbalul românesc, două ziceri din Groapă: mai întâi, „singurul de la Dinamo care putea s-o bată pe Sportul era Michel Platini”. Și apoi, acest dialog: „Și încă n-am jucat cu nimeni în retur… Ba nu, am jucat cu nimeni și ne-a bătut”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER