E îngrozitor ca unii oameni să-i facă pe alții la televizor javre, ordinari, nenorociți și așa mai departe. Nu e indecent, nu e urât, e de-a dreptul oribil, incalificabil, detestabil, subuman. Indiferent ce s-ar întâmpla, asemenea cuvinte nu pot fi rostite pe un post de televiziune, moderatorii au obligația nu deontologică, ci și umană, de a curma o asemenea legătură telefonică. Multe nu sunt de spus, asemenea vorbe nu trebuie să existe, indiferent dacă ele sunt adresate președintelui CCA sau altcuiva.
Dar dacă din toată noaptea de joi spre vineri reținem doar că trăim vremuri mizerabile în care unii oameni îi înjură pe alți oameni la televizor, greșim. Înjurătura e o concluzie, rostită impardonabil, dar tot concluzie. A tot ce se întâmplă, a unidirecționalității arbitrajelor, a favoritului unic la titlu dus pe brațe și pe aripi de fluier la victoria finală. Cifrele din aceste pagini dovedesc despre cine e vorba. Se greșește împotriva unora și în favoarea altora. Nu se mai dă cel mai evident penalty în minutul 95 pentru unii, pe când celorlați li se răresc numeric adversarii. Arbitrajul e o chestiune de care toată lumea se plânge pe rând, dar la noi există unii care nu se plâng niciodată. Asta e adevărata problemă, orchestrată de o Comisie Centrală sensibilă în mod logic la înjurături și insensibilă în mod ilogic la ce se întâmplă într-o Ligă I care riscă să aibă pentru a doua oară consecutiv o campioană ajustată din fluier.
Îngrozitor este iarăși că gândim șovin și spunem că Istvan Kovacs îi avantajează pe unii pentru că e ungur. Asta e ură de rasă și nu poate fi acceptată de la nimeni, cu atât mai puțin cu cât vine de la ditamai europarlamentarul. Istvan Kovacs arbitrează prost și lipsit de echidistanță nu pentru că e ungur, ci pentru că a fost încurajat să facă asta. Promovat pe daiboj, suit mai sus decât era cazul, Kovacs face prostii pentru că nu l-a tras nimeni de urechi și are impresia că e vreun Sandor Puhl transportat prin timp în dealul Gruia. Dacă după epocalele sale fapte de arme ar fi fost trimis la liga a patra de ultimele trei conduceri ale arbitrajului, i-ar fi enervat acum pe cei de la Halmeu sau Tășnad. Tolerat, susținut, a ajuns să enerveze o lume întreagă și să mai nevoiți să-l auzim la televizor cât e el de corect, chiar mai corect decât Colțescu, alt plimbăreț pe pervaz care a făcut zilele trecute un reconfortant duș la televiziune.
Cum am mai spus, e îngrozitor să ne înjurăm de mamă. Dar e și nebărbătesc să plângem la televizor că ni s-a întâmplat asta în particular. Mai ales că unul care pretindem că ne-a înjurat ne-a fost prieten, iar cu celălat am făcut „trânte” împreună. Neîntâmplându-se în împrejurări publice, astea sunt chestiuni se rezolvă prin prietenie, dușmănie sau trântă, dar se rezolvă ca-ntre bărbați, nu la tv. Singurul bărbat care are voie să plângă pe micul ecran e bucătarul acela rotofei, când taie ceapă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER