Echipa feminină de handbal din Zalău se identifică fără doar și poate cu antrenorul Gheorghe Tadici. În săptămâna în care a împlinit 60 de ani, „vulcanicul” tehnician dispută cu trupa din Sălaj a opta semifinală europeană din istoria clubului. Iar Tadici nu vrea să se oprească aici, ci încearcă să meargă și în finala Cupei EHF. Formația spaniolă Alicante este ultimul obstacol, ambele manșe fiind la Zalău, azi și mâine. Cum apreciați șansele de calificare înaintea „dublei” cu Alicante? Pe sistemul de joc pe care l-am exersat în ultimele zile, suntem pregătiți pentru un singur obiectiv, accederea în finală. Ne așteaptă două partide foarte grele, Alicante este o echipă cu o mai mare experiență, care anul trecut a jucat și finala Cupei Cupelor. N-aș fi însă corect dacă n-aș spune că nu e un avantaj să joci acasă ambele meciuri.
Sunteți la a opta semifinală europeană cu HC Zalău. Care vă este cea mai dragă? Asta mi-e cea mai dragă, întrucât am ajuns până aici cu o serie de jucătoare foarte tinere. Opt jucătoare din lot sunt născute după 1990 și, când vezi cum cresc alături de celelalte fete mai experimentate, majoritatea călite la Zalău, nu poți să ai decât satisfacții.
„Exigent, nu dur”
Jocurile cu Alicante vin într-o săptămână specială în viața dumneavoastră. Vă mai amintiți prima zi de antrenor? 25 august 1974, deși aș fi trebuit să încep pe 1 septembrie. Am adunat vreo 9 fete pentru a participa în Divizia școlară. Pe 12 septembrie am și făcut prima deplasare, la Năsăud.
Vom mai auzi de Gheorghe Tadici la cel mai înalt nivel sau sunteți pe final de carieră? Dacă voi avea sănătate și putere de muncă, în mod cert. Din ce postură, niciodată nu se știe. Mulți spun că sunteți un antrenor dur… Nu am fost niciodată dur, ci doar exigent. Dacă exigența înseamnă duritate, atunci se poate spune că sunt un astfel de antrenor.
Sunteți și foarte temperamental. Nu vă e teamă că puteți suferi un infarct în acest mod în timpul unui meci? Cred că eram plecat de mult timp dacă nu mă manifestam și nu mă refulam. Din cei 38 de ani de carieră, 36 i-am trăit sub presiune. Niciodată n-am avut un an fără obiectiv de performanță. „Am întârziat patru ani cu schimbarea generațiilor la națională” Gheorghe Tadici se simte un antrenor împlinit după 38 de ani de carieră. A rămas pe suflet însă și cu un mare of, participarea la JO de la Beijing din 2008. Dacă ați avea șansa să schimbați ceva în toată cariera, unde v-ați reîntoarce în timp? Meseria n-aș schimba-o. Marele of pe care îl am și acum este legat de Olimpiada din 2008. Poate că au fost niște momente pe care nu le-am gestionat foarte bine înainte de competiție. Au existat o serie de 3-4 oameni care au fost în jurul echipei, pe care-i credeam corecți, dar în realitate au fost falși. Chiar dacă în ultimii ani au cheltuit milioane de euro pentru a ajunge la anumite performanțe, s-au lăsat înconjurați de multă minciună.
Care este cea mai plăcută amintire din carieră? Rămâne medalia de argint de la Campionatul Mondial din 2005 din Rusia, dar și calificările la JO de la Sydney și Beijing au un loc aparte. Fiecare rezultat obținut de-a lungul timpului are gustul lui, inclusiv cele trei titluri de campion obținute cu Zalău.
Și reversul medaliei, cel mai neplăcut moment? Modul în care am fost trimis pe locul 7 la JO de la Beijing. Fără niște factori perturbatori din afară, ne-am fi putut îndeplini un vis, o medalie olimpică.
Puteți dezvolta? Nu e momentul acum, dar probabil că odată voi povesti. Am avut câteva tentative de a spune tot ce s-a întâmplat acolo, dar mereu m-a blocat cineva. Mi-a spus că sunt mai valoros așa.
I-ar cere lui Băsescu trei ore de sport pe săptămână în școli
Ce părere aveți de noua echipă națională? Avem o reprezentativă cu multă experiență. Se încearcă acum o selecție care trebuia să aibă loc în 2008, conform unei logici elementare. Schimbi ce ai de schimbat la început, iar trei ani pregătești echipa pentru Jocurile Olimpice, de asta îi și spune ciclu olimpic. Noi facem însă acest lucru la sfârșit. Dacă ați fi chemat de președintele Traian Băsescu la o întrevedere, ce i-ați cere? Să se ocupe mai mult de sănătatea nației. Banii care se scurg prin spitale, pe medicamente, să fie investiți în minim trei ore de sport pe săptămână în școli. Dacă azi intri în curtea unei școli sau aștepți la ieșire, îți dai seama că tineretul este într-o proporție alarmantă cu diverse handicapuri. Trei ore de sport, cum se întâmplă în țările civilizate, costă infinit mai puțin în raport cu cheltuielile pe care ar trebui să le suporte societatea cu sănătatea în următorii 15-20 de ani.
Când ați fost ultima dată într-o vacanță? Vacanță propriu-zisă n-am avut în ultimii 20 de ani. Soția nu vă reproșează acest lucru? Îmi reproșează doar că nu am avut grijă și de mine. Eu îmi reproșez că nu m-am dus într-o vacanță de zece zile cu băieții mei în toată perioada copilăriei lor. În ultimii 25 de ani, după ce îmi terminam treaba la club, mă duceam de proaspăt la echipele naționale de junioare, tineret, senioare și invers. Dar acestea sunt riscurile înaltei performanțe. Din păcate, când trag linia, singurul lucru cu care am ieșit în pierdere este timpul petrecut cu familia.
„Din egaluri am ieșit cu plus doi”
Poate concura vreo echipă din România cu Oltchim în următorii ani? În privința bugetului, nu cred. Dar dacă vreo grupare ar avea măcar 50-60% din bugetul de care dispune Vâlcea, cred că oricând ar putea să concureze cu Oltchim. În condițiile de acum n-ai cum să te bați cu ei. În momentul în care crește un vârf, ți-l ia din motive de buget, așa cum s-a întâmplat și cu Daniela Băbeanu, care a ridicat capul, iar Vâlcea a transferat-o imediat.
Zalăul a făcut patru egaluri în acest sezon din Liga Națională și dumneavoastră sunteți acuzat că n-ați jucat corect în aceste meciuri, că dirijați campionatul.Cum comentați această problemă? Am făcut un „X” acasă și trei în deplasare, deci am ieșit cu plus doi la „adevăr”. Iar în trei jocuri nu mi-am putut ajuta echipa de pe bancă. În România, la anumite echipe, sunt unii care sunt bolnavi de cuvântul „blat”. Le recomand să rămână cu oala lor, să nu calce în picioare munca unei echipe.
Este dificil să nominalizez cel mai bun «7» al Zalăului, dar este o mândrie să ai în echipă o jucătoare care a fost portdrapelul României la JO, cum a fost Beșe (n.r. – foto). Mă mândresc și cu Steluța Luca, o jucătoare pe care și-a dorit-o toată lumea la 21-22 de ani Gheorghe Tadici, antrenor Zalău
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER