Cu puțin timp înainte de meciul de Cupa Davis cu Olanda, tenisul românesc se confruntă cu o situație nemaiîntâlnită în istoria lui de aproape un veac: cei mai valoroși jucători, Hănescu, Tecău, Ungur, Crivoi, Copil, refuză să joace pentru echipă din cauza atitudinii conducerii FRT față de ei și față de Andrei Pavel. O discuție cu Andrei Pavel, în acest moment dificil, mi s-a părut foarte necesară. Andrei, după ce ai fost demis de conducerea FRT din funcția de căpitan nejucător al echipei de Cupa Davis, ai mai dori să te implici în tenisul din România? Nu numai că aș dori să fiu implicat în tenisul românesc, mai ales în Cupa Davis, eu am rămas în contact cu toți jucătorii din echipă, pe care încerc să-i încurajez cât pot mai bine ca să reușească să urce în ierarhia mondială. Lucrez la academie cu copii și din România, am organizat evenimente pentru încurajarea și promovarea copiilor să practice acest sport de pe vremea când eram încă în tour „10 pentru Pavel”, în toată România, cu ajutorul BRD și al domnuui Țiriac. În toamna anului trecut am fost la acel super eveniment pentru promovarea tenisului și sportului în general, alături de Năstase, Hagi, Nadia… Acum, cu un bun amic, încercăm să punem pe picioare un proiect în care dorim să ajutăm copiii să joace tenis în România. Pe scurt, da, fără discuție, cu toate că nu trăiesc în România, am fost și voi rămâne implicat și voi ajuta tenisul românesc.
De fapt, și când jucai în Cupa Davis, nu locuiai în România… Președinta Federației și „experții” ei sunt prea aroganți și plini de ei ca să fie ajutați de experiența sau munca pe care am depus-o la Cupa Davis. Ei spun că nu mă încadrez în programele lor?! Care programe!? Programele în care se pun unii pe alții în Comitetul Director, în funcții? Porumb și Dron, între care ultimul nici nu a avut voie să stea pe bancă la ultimul meci de Fed Cup pentru că are pașaport francez. Sau primul, care nu are nici măcar demnitatea să vorbească direct cu mine sau cu jucătorii despre deciziile luate pe la spate. Ca să nu mai vorbim de Dragomir, care a uitat că și ea a fost jucătoare de top și căpitan de Fed Cup, fără mari succese – mă întreb de ce oare? Pentru că nu e om de echipă?
„E anormal ce se întâmplă la FRT”
În afară de asta, ce te nemulțumește în legătură cu conducerea FRT? Nu știu să fac politică, dar ce se întâmplă la FRT nu e normal. Ca președinte, trebuie să știi să-i aduci pe toți în aceeași barcă… sponsori, jucători, antrenori, cluburi, competiții, oamenii care au un nume și valoare, să aduci toți campionii din trecut, prezent și viitor… Totuși, Ruxandra Dragomir a fost aleasă prin vot… Ea a fost aleasă președinte, de către cluburi, acum 3 ani. De atunci trebuia să treacă peste orgoliile ei. Oricum, a reușit să dea la o parte multe valori ale tenisului românesc. Dar asta nu e tot. La Cupa Davis, cu Cehia, una dintre cele mai bune echipe din lume, echipa noastră, jucând la București, nici sponsor nu a avut… Dar vina se dă pe echipă că nu are valoare sau pe căpitan că nu poate să facă echipa. Sau poate pe criza financiară, sau poate pe aerul de afară, dar numai pe ei nicidecum. Critica este productivă mai ales într‑o echipă adevărată: la FRT critica înseamnă ură – e dușman, așa că trebuie să-l desființăm! E trist, dar cam așa stau lucrurile… Eu iubesc acest sport, am iubit să joc în Cupa Davis pentru România, și apoi să fiu căpitan, am reușit să consolidez o echipă de care sunt mândru – de fiecare jucător și membru din echipa tehnică. Am fost și sunt foarte afectat de decizia Comitetului Director (Dragomir, Porumb, Dron), foști colegi și prieteni, care prin caracterul lor au dezamăgit și destrămat o echipă întreagă…
Consideri justificat protestul jucătorilor din lotul de Cupa Davis, care refuză să mai dea curs convocărilor dacă nu li se garantează anumite drepturi, între care și acela de a-și desemna singuri căpitanul nejucător? Protestul jucătorilor este mai mult decât firesc, ei nu au fost întrebați nimic. FRT i-a ignorat complet, nu i-a consultat la decizia în legătură cu mine și nici măcar la alegerea noului căpitan nu s-au sfătuit cu ei. E de tot râsul… sau plânsul. Aici nu vorbim de un club privat sau de o echipă în care patronul decide ce-i place – vorbim de o mână de jucători profesioniști de tenis care joacă toți concursuri individuale tot anul și au nevoie de cineva care poate să-i aducă la un loc de două ori pe an, să joace ca echipă, pentru România! FRT s-a purtat cu ei ca și cum ar fi echipa de juniori la 11-12 ani…
„Băieții sunt tratați cu indiferență, răutate, invidie”
De fapt, de ce se comportă așa conducerea FRT? Băieții au făcut trei cereri către FRT să se ajungă la o înțelegere și să joace Cupa Davis, pentru că asta vor. Din păcate, toate au fost respinse, iar vina se dă pe prietenia dintre mine și jucători. Citez: „Ei joacă pentru România, nu pentru Pavel”. Păi, și atunci, de ce nu îi lași să joace pentru România, măi Sanda? Cu ce te-a încurcat Pavel? Că am reușit să formez o echipă? Că vreau să aibă tot ce le trebuie la echipa de Cupa Davis? Că eu mă înțeleg bine cu Ilie Năstase? Că îmi fac treaba și că sunt mândru cu echipa de Cupa Davis chiar dacă pierdem 5-0 la Centrul Național, cu Cehia? Apropo, Centru Național sau mai bine spus centru privat? Decizia pe care au luat-o băieții e una firească, și nu una cu scop personal către Dragomir. Ei doresc din toată inima să joace pentru România, să aducă tenisul în prim plan în țară, este un lucru enorm de important pentru ei Cupa Davis, dar cum vedeți, sunt tratați cu indiferență, răutate, invidie, iar vina se dă pe înțelegerea și prietenia față de mine și echipa tehnică… Încă o dată vreau să-i întreb pe Dragomir, Porumb, Dron: ați fost jucători, ați jucat la nivel înalt, unde naiba vă e mintea?
„În România, fiecare e pe barba lui. Nu se vrea echipă!”
Andrei, cum se vede din America situația tenisului românesc în această primăvară și în viitor? M-am mutat din Germania în America deoarece mie și soției mele ne-a plăcut dintotdeuna America. Am vrut pentru copiii noștri să învețe engleza și să se obișnuiască și cu alt stil de viață. Am știut, de pe vremea când jucam, că vreau să devin antrenor, iar soarta m-a adus în Phoenix, unde cu unul dintre cei mai vechi și buni prieteni, am înființat o academie de tenis, PavelÂBlackÂwoodÂtennisÂacademy, pe care am început-o de la zero și nu mi-a fost frică să muncesc 8 ore pe zi! Revenind la întrebarea ta despre situația și viitorul tenisului românesc, eu sunt foarte optimist! De ce? Noi suntem un popor talentat și tenisul în România este foarte iubit… Avem între 5 si 10 fete în top 100, avem un Horia top 10, avem pe Hane și Ungur top 100, avem un Copil sau chiar Luncanu, care au un joc foarte bun și am toate speranțele că vor reuși. Avem printre primii juniori la 14 ani, băieți și fete, în Europa, tot ce le trebuie este încrederea în forța lor, ce lipsește e munca în comun. Asta am observat de mulți ani că se practică la noi: fiecare pe barba lui – de la FRT, la antrenori, la părinți, la sponsori, la tot. Foarte rar vezi echipe, grupuri de antrenori care să se sfătuiască, să se ajute, sau să lucreze împreună. Invidia e enormă, egoismul și mai mare, aroganța și fumurile la cap sunt mai mari – „eu le știu pe toate, și ăla de lângă mine face greșit”. Am auzit asta prea des.
Se invocă adesea și lipsa bazei materiale, a banilor… Într‑adevăr, nu avem facilități incredibile, dar nu cred că asta e marea problemă în ziua de azi. Te uiți la sârbi – niciunul dintre ei nu s-a dezvoltat la ei acasă, într-o academie sârbească, dar au numărul 1 si 8 ATP, plus numărul 2 dublu, plus fetele, două foste numărul 1 mondial în ultimi 5 ani…
Te vom vedea în aprilie la openul din București? Da, voi ajunge în weekendul de dinaintea openului, pe 24 aprilie voi juca un meci demonstrativ cu John McEnroe și voi fi toată săptămâna la București. Până atunci, urez din toată inima succes băieților care vor juca în meciul de Cupa Davis cu Olanda.
Te aștepăm cu drag, Andrei!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER