Rapidul s-a prefăcut în cenușă vreme de trei etape, pentru a se întrupa din respectiva cenușă la al patrulea meci. A băut apă vie la Vaslui, a aburit oglinda care i se pusese la nas să se vadă dacă mai respiră și a respirat. Fără nici un miracol, fără demiteri, fără epurări. Pur și simplu așa, normal, ca un bolnav care se face bine și se ridică în capul oaselor.
Acum trei zile scriam că Răzvan are soluția ieșirii din criză pentru că-și cunoaște marfa din debara. Și anticipam că acest declic se va produce în curând, fiindcă o echipă cu fotbaliști de valoare și bine pregătită fizic n-are cum să piardă meci după meci. Pentru asta, Rapidul trebuia să se remonteze psihic și să mizeze pe principalul atu pe care-l are: organizarea.
Prin organizare s-a putut câștiga la Vaslui, cu o partitură care a blocat piesele grele ale lui Inacio. În nici unul dintre cele trei meciuri pierdute, nici la Chiajna, nici cu Ceahlăul, nici la Brașov, designul n-a fost acesta. De fiecare dată s-a urmărit construcția și niciodată n-a ieșit nimic. Nu e un stil care să-i placă lui Răzvan, el preferă să aibă totul sub control, nu să calce la întâmplare jumătatea adversă.
Din ecuația acestei revitalizări nu trebuie ignorat George Copos. Patronul n-a luat sabia, n-a tăiat capete, ci a așteptat ca bolnavul să se vindece. A mediat chiar și conflictul cu galeria, și-a asumat riscul menținerii lui Coman și s-a abținut să critice individual jucătorii, deși înfrângerile curgeau pe bandă rulantă. În alte părți, podeaua ar fi fost plină de sânge, ca și șorțul măcelarului, iar mieii vinovați ar fi fost tranșați demult. Poate că tocmai aici a fost cheia.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER