O lume întreagă a bătut câmpii în ultimele trei-patru zile: Rapid și Dinamo n-au ieșit din criză. Victoriile la limită obținute în prima manșă a semifinalelor Cupei României au mascat doar, prin importanța rezultatului, problemele de joc, de lot, de formă.
Rapid seamănă cu angrenajul complex al unui ceas în care maestrul nebun a aruncat, după ce l-a construit, o cheie de paișpe. Giuleștenii au știut aseară perfect ce au de făcut, și-au controlat clar adversarul (la fel cum făcuseră și în tur), dar s-au blocat în momentele decisive. Pana azvârlită de Răzvan Lucescu în mașinărie a fost, în acest caz, Romeo Surdu, singurul atacant din lume care alunecă veridic de fiecare dată când ar trebui să înscrie. Dincolo de evidentele probleme de moral ale echipei, Rapid a confirmat că este cea mai organizată din campionat.
Despre Dinamo nu se poate spune nimic. Rar s-a întâmplat să existe cineva care să păcălească fotbalul mai bine decât „roș-albii” lui Liviu Ciobotariu. Este cu adevărat remarcabilă abilitatea de a scoate totuși puncte când nimic nu justifică această răsplată: zero idei, zero tactică, zero ambiții. Dinamo a fost aseară o echipă mică-mică, incapabilă să-și surprindă adversarii. În acest caz particular, anomalia e dublă: o grupare tradițional ambițioasă și „utilată” cu câțiva jucători valoroși e pusă să alerge după scopuri mărunte prin mijloace meschine.
E foarte posibil ca aseară Rapid și Dinamo să-și fi lichidat șansele la titlu. Cinstit vorbind, poate că fotbalul n-are, totuși, nevoie de complexe și nici de impostori.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER