Clubul timișorean nu a luat licența pentru Liga I, iar viitorul alb-violeților va fi negru sau, în cel mai bun caz, gri. Cei care puteau sau aveau datoria de a preveni acest dezastru sunt atât conducătorii clubului, cât și politicienii din Timiș.
Cine a îngropat-o pe Poli? Aceasta este întrebarea la care toată Timișoara caută un răspuns. Și răspunsul e undeva la mijloc,poate de aceea nici suporterii nu au luat atitudine și nu au protestat împotriva nimănui. Vina nu poate fi îndreptată într-o singură direcție. Iancu și autoritățile nu au bătut palma, iar ambele părți au o parte importantă din vină.Pe scurt, Marian Iancu nu a plătit datoriile, iar autoritățile locale și județene s-au „prefăcut” că vor să preia clubul.
Momentele cheie, în ordine invers cronologică, sunt următoarele (fiecare moment cu vinovatul lui):
29 martie 2012: Iancu – le-a trimis consilierilor județeni un contract cu pretenții exagerate. Le-a solicitat circa 10 milioane de euro pentru club, dar conform contractului, el rămânea în cadrul societății cu 19% din acțiuni (cele deținute de ONG-ul FCU Politehnica), dar cu un procentaj de 52% voturi în Adunarea Generală a Acționarilor. Așadar, dacă ar fi acceptat contractul, autoritățile ar fi plătit banii, dar tot Iancu ar fi condus clubul. În plus, în contract scria că noii acționari pierd toate acțiunile dacă nu plătesc la termen una din tranșele către Iancu.
20 martie 2012: Iancu – le-a promis liderilor politici și suporterilor că va obține certificatul cu 0 datorii la stat, adică va șterge consecințele divizării. A rezolvat problema, însă cu o întârziere de o săptămână și printr-o reeșalonare, lucru neagreat de autorități.
3 decembrie 2011: politicienii – au anunțat că vor să preia 51% din acțiunile clubului (ulterior au schimbat-o în 100%). De atunci și până azi, nu i-au făcut o propunere oficială lui Iancu. Au tras de timp până la data limită și în loc să propună ei un contract, s-au trezit ei cu cel trimis de Iancu.
Septembrie 2011: politicienii – nu l-au luat în serios pe Iancu atunci când el le-a spus că vrea să închidă clubul. I-au promis încă de atunci că îl vor lua ei, dar nu au făcut nimic concret în acest sens până acum.
2010: Iancu – nu a plătit pentru jucători achiziționați în 2008 (Magera și Brezinsky), chiar dacă Poli a fost răsplătită de UEFA cu 3,2 milioane de euro pentru participarea în cupele europene și a primit 2,9 milioane de euro din drepturile de televizare. Aceste datorii, din 2008, pentru Magera și Brezinsky, ar putea determina chiar retrogradarea și dezafilierea echipei în această primăvară.
Ce se va întâmpla cu Poli?
Licenței i-au spus adio, dar mai este o speranță de a rămâne și la anul în „B”. Iancu vrea să îi țină pe fotbaliști sub contract până în perioada de transferuri din vară, ca să îi poată vinde. Dacă va cere acum insolvența, fotbaliștii ar putea pleca liberi. Tot liderii politici sunt, momentan, singurii care pot s-o țină pe Poli în viață, dar trebuie să se grăbească. Iancu nu va plăti datoriile către Benfica, Slovan și Banik, datorii care vor atrage depunctarea, retrogradarea și apoi dezafilierea. Ei spun că vor să preia 100% din club, însă dacă nu o vor face în maximum două luni, nu vor mai avea ce să preia. Există două variante: cea optimistă, cu Poli în Liga a II-a la anul și cea pesimistă, cu Poli în Liga a IV-a (în cazul excluderii din campionat).
Iancu spune că dă palmaresul Politehnicii
Singura consolare a suporterilor timișoreni în aceste zile este tot o promisiune. „În mod clar, dacă se va ajunge la faliment, voi face tot posibilul ca numele, palmaresul și culorile să ajungă la Universitatea Politehnica, singura instituție care a fost lângă noi necondiționat”, a anunțat Marian Iancu. Palmaresul aparține ONG-ului ASFC Politehnica, însă a fost cedat clubului lui Iancu pentru 25 de ani.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER