Mărturisesc că nu joc la pariuri. Habar n-am ce e aia cotă cu handicap și nici nu mă interesează. Încă am naivitatea de a crede în puritatea întrecerii sportive. Am trăit și am simțit anii Cooperativei, am înțeles și am combătut acel sistem de întrajutorare, dar mi-e greu să-mi închipui că există oameni care se îmbracă în echipamernt nu pentru a concura, ci pentru a minți. Am citit zilele trecute rândurile prin care rafinatul Radu Cosașu ne invita să ne ferim de alienarea indusă de această suspiciune a blaturilor.
Dar nu pot să nu-mi pun întrebări. Și mi le pun, naiv, nerăspunzându-mi la ele. În urmă cu mai bine de un sfert de veac, când pe piața românească nu apăruseră pariurile, luam câte un fluturaș de la chioșcul Pronosport din colț, parcurgeam meciurile din campionatul italian și încercam să nimeresc cât mai multe semne exacte. Făceam 10, 11 sau chiar 12 din 13 posibile. Nu duceam fluturașii înapoi la chioșc, habar n-aveam de sistemele lor, jucam doar pentru mine. O dată chiar puteam să nimeresc chiar 13 exacte, dar m-a scos Roma. Era ultima etapă și gialorossi, ca să ia lo Scudetto, aveau nevoie doar de un punct acasă cu Lecce, care era căzută matematic de vreo 10 etape. S-a terminat 2-3 și Juve a venit de pe locul doi și a luat campionatul.
Anii au trecut și între hărțuiala celor doi Costin care țin acest subiect de vreo lună și îndemnul la decență al lui Radu Cosașu eram tentat să mă alătur venerabilului. Dar nu m-au lăsat câteva neînsemnate detalii din ultima vreme.
Cum se poate ca o echipă care trage la titlu să piardă cu 5-0 acasă? Cum poate Petrolul să piardă cu 4-3 după 3-1 în minutul 85? Cum poate apoi să șteargă pe jos cu Dinamo? Cum e posibil, dacă-l pierzi pe Adi Rocha în minutul 30, să-l bagi pe Mihalcea, care la vârsta lui nu ține mai mult de 25-30 de minute? Cum de-ți vine ideea să-l scoți pe Didi, singurul pericol pentru poarta adversă și să-l lași pe teren pe Pena care n-a făcut nimic? Cum de un fundaș face un penalty și nu se mulțumește cu atât, ține să marcheze imparabil în propria poartă? Cum? Cum? Cum? Nea Radule, am impresia că doar eu și dumneata mai credem în puritate, naivii de noi! Îți cer voie să părăsesc lotca raționalilor și să mă arunc în apa plină de întrebări. N-am certitudini, am doar dubii, iar dubiile astea îmi dau un senzații ciudate. Trăiesc când voluptatea de a nu fi sigur de nimic, când greața de a fi convins că suntem sugrumați de toată mizeria lumii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER