Despre Olanda, care a jucat finalele mondiale din ’74 și ’78 și le-a pierdut pe ambele în fața gazdelor acelor turnee finale, s-a spus că a fost cea mai bună echipă care n-a câștigat trofeul suprem. Cred că Vasluiul lui Wesley, Sânmărtean și Adailton va râmâne drept cea mai bună echipă de după Revoluție care n-a câștigat titlul în România. Nu pot să merg mai departe pentru că all time acest trofeu i l-aș da Craiovei Maxima, care nu câștiga titlul nici în ’82, nici în ’83, anii în care spărgea barierele în cupele europene cu sfertul de Cupa Campionilor și semifinala de Cupa UEFA.
Cu riscul de a-l supăra pe Chipciu, autorul unui start furibund la Steaua cu două goluri în memorabilele partide cu Pandurii și Sportul și care crede că Wesley și Adailton „sunt lăudați prea mult”, aș mai zăbovi un pic cu alde „Iesli” sau „Usli”, așa cum l-am auzit pe golgeterul brazilian tradus în dulșele grai al suporterilor Vasluiului. Cu cel mai bun străin venit vreodată în România, Wesley, cu cel mai rafinat român post Adrian Ilie, Sânmărtean, cu străinul cu cel mai spectaculos trecut în fotbalul mondial venit să joace la noi, Adailton, Vasluiul a devenit echipa cu cei mai mulți fotbaliști în teren din Liga 1, campionat în care jucătorii sunt atât de mulți, iar fotbaliștii sunt atât de rari. Problema este că echipa cu parfum de Copacabana a lui Porumboiu este precum Rio. În spatele zgârie-norilor se ascund multe cocioabe.
Vasluiul vine să joace la Steaua, o formație care are zgârie-nori mai mici, dar și cocioabe mai arătoase. Iată, Albă ca Zăpada și cei 7 pitici poate fi transpusă în această partidă în Wesley și cei 7 Tatu, raportul golurilor marcate de cei doi brazilieni care joacă în aceeași poziție în teren fiind 21/3. Bine, s-ar putea să aflăm că, de fapt, Tatu a fost adus pentru flancul drept al apărării, gaura neagră a ultimelor sezoane la Steaua. Pe de altă parte, Steaua nu e atât de dependentă de anumiți jucători, astfel că, luând în calcul incertitudinile de la Vaslui și ce s-a întâmplat în ultimele meciuri directe, victoria Vasluiului pare a fi foarte improbabilă. Vaslui, cea mai tare ratare, și Steaua, cea mai mare falsificare… În timp ce patronul joacă alba-neagra în fața antrenorului Costernat, „Tatu are, Raul n-are, Costea-i aia marcatoare”, îmi revin în minte imaginile de pe Stamford Bridge cu Abramovici impenetrabil în spatele perdelei de ploaie și cu jucăria preferată de 50 de milioane de lire a patronului, Torres, ținută tot meciul cu Barcelona pe bancă de un antrenor supărător de drept. Așa e cu cămășile astea excesiv de scrobite, îți dau un aer țeapăn, poate chiar demn…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER