Rămâi fără replică atunci când auzi cum se pune la cale „strategia” la Steaua astăzi, când fără ghilimele ești ridicol să alături cele două cuvinte. Dezarmantă, nu doar prin sinceritatea ei, gândirea patronului, imediat după eșecul cu FC Vaslui. Pe scurt, Gigi Becali a concluzionat că antrenorul pe care abia l-a adus și pe care îl plătește, Stoichiță, a greșit că n-a jucat cum i-a zis lui un alt antrenor, liber de contract și întâmplător rapidist, Șumudică, acesta recomandându-i să joace ca Ilie Stan, adică fostul antrenor, abia dat afară. Dacă n-ați înțeles exact, nu-i nimic, nicio pierdere. Concluzia e mult mai simplă: un club fără prințipuri, carevasăzică nu le are.
Simt că mă repet scriind de-atâtea și atâtea ori despre haosul de la Steaua, îmi propun să n-o fac, dar argumentele nu încetează să mă surprindă. În acest context, faptul că din zece ziariști de la ProSport niciunul nu a anticipat în ediția de ieri că Steaua va termina mai sus de locul patru nu este deloc ieșit din comun. Sigur, realitatea ar putea să ne contrazică. În campionatul în care pe primul loc e echipa care de la Crăciun la Paște n-a bătut practic pe nimeni, la egalitate cu echipa care cât a fost prima a încasat goluri de zici că era ultima, sigur că orice e posibil. Folosit aiuritor ca argument de cei care umflă Liga lui Mitică, și pe Mitică însuși, realitatea poate fi interpretată și altfel, mult mai corect. Nu mai e vorba de echilibru, spectacol, valoare, ci de neputință, circ, amatorism. Faptul că poate oricine să ia titlul e lăudabil, dar nu cumva spune multe și despre cei care până la urmă nu iau titlul, deși teoretic oricine putea? Dacă primul loc îl ocupă oricine, iar tu ești sub „oricine”, nu-i de rău? E ca-n bancuri: concurezi cu nimeni, dar termini al cincilea. E adevărat că se putea și mai rău, adică să avem o echipă bună și abia apoi toate celelalte bătându-se cu nimeni pentru nimic. Dar asta ar trebui să rămână o simplă lege a lui Murphy.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER