Răzvan Lucescu, Pustai, Grigoraș, Dorinel, Costel Enache, Pelici. Ei sunt cei care au început campionatul și l-au dus 27 de etape. În condițiile în care doar o treime dintre echipe și-au păstrat banca intactă, a rămâne în funcție până aproape de final înseamnă un temerar exercițiu de supraviețuire. Dacă restul supraviețuitorilor au avut existențe comune, Răzvan a avut abilitatea de a rămâne în lupta pentru titlu, de unde părea că ieșise după acele trei înfrângeri consecutive.
Când mi-am anunțat subiectul în redacție, am fost privit pieziș, zicându-mi-se că i-a fost cruțată continuitatea fiindcă taică-su e prieten cu George Copos. Ceea ce e adevărat, dar Copos nu l-a lăsat în funcție doar pentru asta. Dacă ar fi fost doar atât, ar fi fost demult trimis la plimbare. Copos l-a lăsat să-și facă treaba nu doar în virtutea acelui sfert de finală din 2006, ci fiindcă și-a dat seama că doar cu el poate lua titlul. Asta nu înseamnă că-l va și lua, dar sigur se va bate pentru el.
Când Gigi Becali a zis că de la Rapid se teme doar de Răzvan Lucescu, trebuia să fie mai clar. De fapt se teme de organizarea pe care o aduce Răzvan, de atmosfera prin care reușește să-și transforme echipa în trupă de commando, de perfecțiunea de care încearcă să apropie un joc al unei echipe boeme și risipitoare prin tradiție. Rapid – Steaua nu va fi un regal de pase cu călcâiul, ci o luptă de mare intensitate, unde e nevoie de strategie, de inteligență și de calm. Deși uneori pare fals în ce spune, Răzvan rămâne temeinic și profund în ce face. Și până la urmă contează ce faci, nu ce spui.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER