Povestea lui Raphael Stănescu este una clasică românească. Considerat o mare speranță a fotbalului românesc, mijlocașul din curtea lui Dinamo s-a stins înainte să se aprindă.
La 17 ani, adică în urmă cu aproximativ doi ani, puștiul era remarcat de Ioan Andone, care antrena atunci în Ștefan cel Mare, care l-a lăsat însă să se mai „coacă” la echipa secundă.
A fost luat însă de câteva ori la prima echipă și, după puținele minute în care a jucat, a reușit deja să-și atragă poreclele de „noul Mateuț” sau „Xavi”, datorită imaginației sale de la mijlocul terenului.
Frații Becali, cu puternice rădăcini la Dinamo, au intrat imediat pe fir și au încercat să obțină dreptul de a-l reprezenta. Au avut însă parte de o mare surpriză, mijlocașul de doar 17 ani refuzând categoric contractul propus de cei doi agenți de jucători: „Raphael nu vrea să aibă legătură cu Giovani sau Victor Becali, chiar dacă e conștient că aceștia au influență în fotbalul românesc. Vrea să-și dovedească calitățile singur, fără ajutor, numai să-i acorde și nea Ando o șansă”, dezvăluiau atunci surse din anturajul jucătorului.
Coincidență sau nu, de atunci despre tânărul mijlocaș a început să se vorbească tot mai puțin. Deși se apropie de 19 ani, numărul prezențelor la prima echipă sunt mai puține decât cele de la 17 ani.
Antrenorii săi susțin însă că momentul „exploziei” lui Stănescu n-a fost amânat de acel refuz, ci de atitudinea jucătorului. Aceștia spun că mijlocașul este superficial la antrenamente, fiind comparat din acest punct de vedere cu „Prințul” Cristea. În ritmul acesta, istoria fotbalului românesc s-ar mai putea îmbogăți cu un tânăr care n-a știut să-și cultive talentul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER