Tocmai intervenția lui Borcea validează suspiciunile. E suficient ca omul din cauza căruia suporterii „roș-albilor” nu mai vin la stadion să deschidă gura pentru ca să apară și semnele de întrebare. Exact circul penibil de dinaintea jocului a trezit bănuieli. Specia „oamenilor de fotbal” inventează rar tehnici de diversiune, iar Borcea n-are profilul inovatorului. Merge pe drumul bătătorit, iar asta înseamnă că înaintea evenimentelor deosebite trebuie inventate subiecte care să abată atenția. Se cheamă schimbarea agendei publice, în cazul de față subiectul de discuție al microbiștilor, mai ales că în lumea fotbalului se vorbea de vreo lună că Steaua va câștiga cu Dinamo. Iar intervențiile aceluiași Borcea de joi, de după faptă, reprezintă o confirmare pentru cei avizați… Ceea ce văzuseră 50.000 de spectatori și milioane de telespectatori a omis finul nașului. Borcea nu observase că Bonetti și-a așezat mai bine echipa și nici că golurile steliștilor l-au avut, toate, coautor pe Dragoș Grigore, cunoscut în club ca fiind protejatul lui Borcea. Acesta reclama că italianul a greșit formația de start… De ce? Pentru că finul se baza și pe Moți, iar fundașul fusese lăsat pe bancă de antrenor? Pentru că Bonetti l-a ținut cu sufletul la gură până în ziua partidei, ascunzând formula de start? În cazul ăsta, probabil că Bonetti l-a supărat nu numai pe Borcea, ci și pe nașul său…
Din toată povestea, cel mai prost a ieșit Marius Niculae. Dacă există vreo certitudine, aceea e că joi „Săgeată” n-a fost blat. Practic, dacă la alții există suspiciunea că au fost slabi pe bani, el a fost cu siguranță slab pe gratis. Două situații în care a scăpat pe contraatac, singur cu portarul, ambele irosite lamentabil, după ce a fost ajuns de steliști, au alimentat bănuielile. În toată nebunia, oamenii nu mai au timp de detalii. Pe Marius Niculae l-am văzut prima oară într-un derby cu Steaua în toamna lui 1999, pe Ghencea. Dinamo venea după 10 victorii și un singur egal, „roș-albaștrii” erau într-o derivă totală, deja ieșiți din cursa pentru titlu, cu 6 victorii și 5 înfrângeri. În atacul „câinilor roșii” străluceau Marius Niculae (pe atunci avea 19 ani) și Adi Mutu (20). Ca și acum, primul a scăpat de cel puțin două ori spre poarta stelistă. Și de fiecare dată a pierdut mingea. De atunci au trecut mai mult de 12 ani, dar viteza e o calitate nativă. Nu se poate antrena. Cu ea te naști sau nu. „Săgeată” are multe calități, dar nu e rapid. Niculae n-a fost joi lent pentru că așa a vrut, ci pentru că asta e capacitatea lui de a sprinta. Blatul, dacă bănuielile sunt întemeiate, l-au făcut alții. Iar el a avut doar neinspirația să joace foarte prost.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER