Sâmbătă noapte la Nottingham am văzut un om care și-a atins limitele. Un băiat plecat din Galați în lumea boxului profesionist de peste Ocean după o carieră interesantă la amatori, dar nu deosebită. O carieră la profesioniști construită cu grijă de o companie serioasă în jurul unui boxeur carismatic, cu un stil plăcut, stângacii au mai mereu ceva special, și foarte popular în afara ringului.
Însă Bute avea nevoie să facă pasul cel mare. Chiar și în Canada, acolo unde ajunsese la un moment dat la popularitatea unor mari hocheiști, începuseră să apară comentarii despre traseul său prea „îngrijit”. Bute avea nevoie de un meci adevărat, de un meci mare. Paradoxul a fost că Bute, care era campion și venea după o serie invincibilă, avea nevoie cel puțin la fel de mult de acest meci ca și challengerul care venea după o înfrângere. Froch s-a ținut tare, n-a renunțat la Nottingham, și cum Bute era presat de scăderea de popularitate din Canada și de contestările zgomotoase din partea greilor categoriei s-a ajuns la un lucru neobișnuit pentru cutuma boxului, deținătorul centurii să se ducă în bârlogul challengerului.
Pasul cel mare i-a fost fatal lui Bute. Așa cum s-a întâmplat și cu Doroftei. Bute a intrat în ring cu cel mai spectaculos pugilist al categoriei sale, așa cum făcea Doroftei cu Gatti. Sigur, spre deosebire de Moșu, Bute a ajuns până în repriza a cincea dar, până la urmă, nici Froch nu e chiar Gatti. Cred că s-a văzut și în cazul lui Bute că este un boxer bun, de centură mondială, dar nu campionul campionilor mondiali de la categoria sa, așa cum am sperat cu toții.
Froch n-a surprins pe nimeni, nici pe Bute, nici pe Larouche. A existat însă un detaliu care n-a fost introdus în calculul comparativ care a fost prezentat și în Prosport, când au fost puse față-n față mărimea bicepsului, a gambei, a încheieturii ș.a.m.d. Nu a fost trecută acolo inima. Inima a făcut diferența între cei doi. L-am văzut pe Froch Inimă de Leu în fața unui boxer care a luptat iepurește. Chiar și în cazul unei revanșe cu 15.000 de oameni alături de Bute la Montreal, știu unde va fi inima în ring. Acum frustrarea fanilor lui Bute este direcționată spre Larouche, care n-ar fi ales corect tactica, deși vorbim de un antrenor experimentat care a pregătit acest meci luni în șir, studiind un adversar care nici măcar nu-ți rezervă mari subtilități. Lui Bute i se recomandă acum din toate părțile ca, la o eventuală revanșă, „să se miște mai mult în ring”, „să nu se lase încolțit”, „să lovească din mișcare, așa cum o făcea Ali”… Nu cred că astfel poate fi luată revanșa după o asemenea înfrângere încasată, dar, se știe, speranța moare ultima, doar și Ward l-a învins pe Froch evitând o bătaie ca-n 7 păcate..
Înaintea meciului de la Nottingham, promotorul Eduard Irimia a anticipat KO-ul suferit de Bute. Doroftei simțea și el înfrângerea lui Lucian. Astfel de păreri n-au fost băgate în seamă în presa festivistă dinaintea partidei. Dragostea pentru un campion ar trebui să lase un pic de loc și pentru luciditate.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER