Au mai rămas două zile până la startul CE 2012 și toată lumea așteaptă să vadă cine va fi vedeta care-și va pune decisiv amprenta asupra desfășurării turneului. De-a lungul timpului, jucătorii care au reușit acest lucru au rămas definitiv în istoria fotbalului. Unii au ales să rămână în iarbă, începând cariera de antrenor, alții s-au îndreptat spre birouri, preferând să conducă sportul rege din funcții administrative.
Michel Platini
Francezul a fost cel mai bun jucător de la Euro 1984, marcând nouă goluri în șase partide, o performanță care nu a mai fost egalată până acum într-un turneu european. Actualul președinte al UEFA a condus naționala Franței spre victoria finală pe teren propriu, marcând atât în prelungirile semifinalei cu Portugalia (câștigată de francezi cu 2-1), cât și în finala cu Spania (scor 2-0). De asemenea, Platini a fost declarat fotbalistul european al anului de trei ori la rând, între 1983 și 1985.
Dino Zoff
Deși avea doar trei selecții în naționala Italiei înainte de Euro 1968, Dino Zoff a reușit să închidă poarta „Squadrei Azzurra” în rejucarea finalei cu Iugoslavia, câștigată de italieni cu scorul de 2-0. Zoff a fost plasat de Institutul de Istorie și Statistică a Fotbalului pe poziția a treia în topul celor mai buni portari din secolul trecut, având în palmares un Campionat European (1968) și unul Mondial (1982). Același Zoff este și deținătorul recordului de minute consecutive fără gol primit la un turneu final de CE sau CM, 1.142, stabilit între anii 1972 și 1974.
Marco Van Basten
Celebrul atacant olandez, care a marcat cel mai frumos gol din istoria Campionatelor Europene în finala cu URSS din 1988 (2-0), a fost nevoit să se retragă la doar 31 de ani, după câteva accidentări succesive la genunchi. Van Basten a fost numit cel mai bun jucător de la Euro 1988 și cel mai bun jucător din lume în 1992. După ce a fost selecționer al Olandei între 2004 și 2008, Van Basten este acum antrenorul lui Heerenveen.
Zinedine Zidane
Francezul a participat la trei turnee finale ale Campionatului European (1996, 2000 și 2004). A câștigat titlul suprem în 2000, fiind declarat și cel mai bun jucător al turneului. La ediția organizată de Belgia și Olanda, „decarul” Franței le-a adus aminte suporterilor de Platini, reușind să marcheze atât în sfertul cu Spania (scor final 2-1), cât și în prelungirile semifinalelor cu Portugalia (2-1). Un mijlocaș cu o inteligență peste medie și o tehnică remarcabilă, Zidane s-a retras după CM din 2006, atunci când l-a lovit cu capul în piept pe Materazzi chiar în timpul finalei, fiind eliminat.
Franz Beckenbauer
„Kaiserul” și-a condus echipa spre finala Campionatului European în ambele participări (1972 și 1976), câștigând-o însă doar pe prima (3-0 cu URSS). Impresionând prin consistență și clarviziune, Beckenbauer (foto sus, la minge) a devenit căpitanul naționalei la 26 de ani, fiind considerat liderul uneia dintre cele mai valoroase echipe din istoria Germaniei. De-a lungul carierei sale, Beckenbauer nu a primit niciodată cartonașul roșu în urma unui fault.
Matthias Sammer
Cel mai bun fundaș german din ultimul deceniu al secolului trecut a fost unul dintre cei mai constanți jucători ai nemților de la Euro 1992, atunci când echipa germană a pierdut surprinzător finala cu Danemarca (2-0). Peste doar patru ani, Sammer și-a luat revanșa, evoluând impecabil în turneul din Anglia, câștigat de Germania după finala cu Cehia (2-1). Fundașul neamț a fost declarat atunci cel mai bun jucător al turneului, luând fața unor nume ca Shearer, Poborsky, Djorkaeff sau Suker.
Lev Iașin
Dacă Zoff a ocupat poziția a treia în topul celor mai buni portari din secolul trecut, rusul Iașin a fost desemnat de FIFA drept cel mai bun goalkeeper din această perioadă, datorită intervențiilor de ultim moment și a reflexelor excepționale. În cariera sa, „Păianjenul negru” a apărat peste 150 de penalty-uri și a câștigat cu URSS trofeul la Euro 1960, primul Campionat European din istorie. Totodată, Iașin a fost numit drept cel mai bun jucător al ediției inaugurale a Euro.
Dragan Dzajic
Sârbul a fost numit de Pele drept „unul dintre cei mai naturali jucători care au evoluat vreodată la un Campionat European”. Deși nu a evoluat decât doi ani în afara Iugoslaviei, în Franța la Bastia, Dzajic (foto) s-a făcut remarcat la Euro 1968, când a marcat cu un lob superb în semifinala cu Anglia (câștigată de Iugoslavia cu 1-0). Sârbii nu au câștigat turneul (au pierdut cu 2-0 în fața Italiei lui Zoff), însă prestația lui Dzajic a rămas întipărită în cărțile de istorie.
Peter Schmeichel
Frații Laudrup au ajutat Danemarca în atac, însă Schmeichel a „închis” poarta daneză, apărând inclusiv un penalty executat de Van Basten în semifinala cu Olanda din 1992 (5-4 d.l.d. pentru Danemarca). În finală, excentricul goalkeeper danez a reușit o nouă partidă legendară, ajutându-și echipa să câștige Euro, deși danezii au fost informați cu doar zece zile înainte de începutul turneului că vor evolua în locul Iugoslaviei. Schmeichel este încă cel mai selecționat jucător din istoria naționalei nordice, cu 129 de meciuri jucate pentru Danemarca. Fiul său, Kasper, face parte din lotul Danemarcei pentru Euro 2012.
Alan Shearer
Golgheterul Euro 1996 nu a reușit să câștige Campionatul European, însă prin cele cinci goluri înscrise în turneul din Albion a rămas în istoria Euro. Atacat de presa din Insulă după o serie de 12 meciuri fără gol înainte de Euro 1996, Shearer le-a închis gura criticilor printr-o serie excelentă, care a inclus și un gol în semifinala cu Germania (pierdută de englezi la penalty-uri). Deși nu a câștigat niciun trofeu cu Anglia, Shearer rămâne în istoria naționalei Albionului drept unul dintre cei mai buni și compleți atacanți.
31 de goluri a marcat „Zizou” pentru Franța
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER