La intonarea imnurilor, se aude doar înregistrarea, iar vocea publicului, fie cântând, fie huiduind, e acoperită. Imaginile cu oameni intrând pe teren, cu bannere, cu petarde aruncate pe gazon, cu bătăi între suporteri sau cu forțele de ordine nu există. Nici măcar reluările fazelor controversate sau dure de fotbal nu sunt difuzate sau sunt epuizate mult mai rapid decât ar justifica-o interesul pentru respectivele faze. Pentru a-și proteja imaginea competiției, UEFA apelează la o cenzură ieșită din comun. Cu spidercam, ultraslowmotion și alte tehnologii de ultimul răcnet nu vedem tot, ci doar ceea ce vrea UEFA să vedem. E sănătos acest control? E mai bine să nu știm că pe stadioane se și huiduie, nu doar se respectă imnurile? Se elimină huliganismul din tribune doar nedifuzându-l pe ecran? Nu mai avem rasism dacă nu vedem bannerele? Până unde poate merge protejarea imaginii unei competiții în dauna realității care o înconjoară?
Eu nu mă simt bine. Îmi place să știu tot ce se întâmplă așa cum se întâmplă și să decid apoi dacă e bine sau rău, dacă e condamnabil sau nu. Mi se insultă inteligența dacă nu sunt considerat capabil să discern între ce e bine și ce e rău. UEFA se preocupă acum mai mult să ascundă incidentele decât să le prevină sau combată. Sigur că tactica struțului e ceva mai eficientă – sute de milioane de oameni au din start o imagine perfectă a competiției la televizor. Din păcate, competiția nu e perfectă. Și aș prefera să o văd așa cum e ea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER