Dacă Germania mi se pare un Djokovic al acestui turneu, iar Spania un Nadal, Franța și Anglia mi s-au părut după primele două etape cuplul Federer – Murray care să completeze careul de favoriți de la EURO. Demonstrația trebuia făcută pe teren cu gemenele galben albastre, Suedia și Ucraina.
Anglia, inspirată parcă de modelul Chelsea, care în acest an a câștigat Liga Campionilor fără să aibă cine știe ce treabă cu mingea, le-a lăsat balonul lui Yarmolenko și Konoplianka, puștii ucraineni care făceau instrucție cu naționala lui Răzvan Lucescu acum doi ani. Englezii au numărat minutele până la intrarea lui Rooney, dar în prima repriză Wayne mai mult a încurcat lucrurile și, la un moment dat, a apărut, firesc, întrebarea dacă Andy Carroll n-ar fi îngropat în poartă mingea în locul lui Rooney la centrarea perfectă a lui Young așa cum gigantul lui Liverpool o făcea cu Suedia. „Dincoace de canal”, Franța are un motor turbo în Ribery, care arată ca în momentele sale de grație de la Mondialul din 2006, dar, nu întâmplător, regizorul meciului cu Suedia a început să-l arate pe Giroud, senzația ultimului campionat în Hexagon ținută pe bancă, după câte o execuție neinspirată a lui Benzema.
Ca la fiecare meci de la acest EURO, englezii au dat șah după o mutare de geniu a fotbalistului deplin, căpitanul Steven Gerrard. Deși ținut pe o poziție bourceniană în echipă, Gerrard a dat 3 pase în 3 meciuri de fiecare dată la 0-0 în urma cărora lui Lescott, Carroll și Rooney li s-a făcut cunoștință cu golul. Gerrard, pensionarul teribil al fotbalului englez.
Ibrahimovic le-a adus aminte francezilor de zborul lui Papin care-ți tăia respirația. Ucraina a cheltuit 4 miliarde de euro pentru un EURO la care nu i se acordă golul când mingea intră 98% în poartă. Englezii se pregătesc de Italian Job, francezii se încurajează cu gândul că au câștigat primul lor EURO după o finală cu Spania. Platini era la comandă și atunci, și acum…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER