Cine se aștepta ca Barcelona să joace la rupere la București e copil sau nu se pricepe la fotbalul la care ne pricepem toți. Barcelona a venit în România așa cum se duce în China sau în Africa. Extratereștrii au un turneu amical anual pe Pământ, cu date bine definite și merg în destinații exotice, iar pentru ei, de ce să ne ascundem după degete, România e o țară exotică, să nu-i zic bananieră!
Colțul de teren „ciorchine” la poze
Am stat în tribună și m-am bucurat alături de ceilalți oameni prezenți, încă vreo 39.999, de spectacolul pe care l-am văzut, de prezența lui Messi pe teren aproape 80 de minute, de faptul că am fost la câțiva metri de campionii mondial Pique, Jordi Alba, Xavi sau Fabregas, de revenirea la fotbal a fantasticului David Villa. Am aplaudat până mi s-au înroșit palmele fiecare atingere de balon a lui Messi, fiecare deposedare pe care au făcut-o dinamoviștii, m-am bucurat când „câinii” s-au apropiat prima oara de poarta lui Valdes, prin minutul 23, și am salutat intrarea lor în joc și faptul că puștanii Nica și Mușat au prins curaj pe măsură ce trecea timpul. Am fost surprins plăcut de faptul că Țucudean nu i-a tratat cu respect pe fundașii Barcelonei și că s-a bătut „la sânge” cu ei. Am tras poze cu zoom-ul la maxim, i-am filmat pe oamenii din tribune și pe extratereștrii din teren, am făcut valuri și am bătut din palme ca la atletism sau ca la tenis, am zâmbit când, la cornerele Barcei, toți spectatorii din acel sector se făceau ciorchine, cât mai aproape de colțul terenului, și își foloseau arsenalul de fotografii și de filmat.
Mi-a plăcut stadionul grandios, în ciuda gazonului prost, am fost mândru că mii de oameni citeau ediția specială a ProSport de la stadion (vezi foto), am fost mulțumit că am reușit să părăsesc destul de repede arena, la final, datorită numeroaselor porți de ieșire, mi-a plăcut că nu sunt coji de semințe printre rânduri și nici mizeria de altădată. Steliștii voiau să le dea multe!
Îi înțeleg și pe cei nemulțumiți de acest eveniment. Dinamoviștii ar fi vrut să fie mai mulți în tribune, să se strige continuu „Hai Dinamo” (s-a auzit de prea puține ori pentru un asemenea meci), să nu existe sentimentul ăsta că Barcelona e așa sus, iar echipa lor prea jos. Steliștii voiau în primul rând să fi jucat Steaua împotriva Barcelonei și, totuși, dacă nu s-a putut, ar fi fost fericiți ca Messi și Compania să le fi cărat „câinilor” de la opt goluri în sus.
De ce să nu fim totuși mai relaxați? De ce să nu apreciem un astfel de spectacol și asemenea vedete mondiale? Eu sper doar ca data viitoare, dacă va mai exista în curând această „dată viitoare”, să ne bucurăm cât mai mulți de un astfel de eveniment și să ne lase și organizatorii să fim mai mulți pe stadion, prin niște prețuri decente (nu mici), dar nicidecum exagerate, cum au fost cele de acum.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER