Probabil că Fulgerul Popa și-a pus niște talonete precum faimosul arbitru Marius Avram și a îndeplinit astfel înaltele standarde de la Palat. Dar vremelnicia criteriilor și aprecierilor venite dinspre tronul Stelei nu mai reprezintă de mult o surpriză: în urmă cu câteva săptămâni, Adi Popa era prea scund la 169 de centimetri față de Înălțimea Sa, acum Adi Popa e „Kawasaki”, acceptabil la 169 de centimetri cubi. Tot așa, Rusescu „dormea pe teren” și era trecut în rezervă, acum este atacant „de clasă mondială”. Chiar și marele Dodel a făcut drumul dus întors în viziunile Supremului, de la „bucuria ochilor mei” la „n-am cum să-l vând pe bani mulți”. Adi Popa e o achiziție excelentă, pur și simplu cea mai bună tranzacție făcută de Steaua în această vară. Povestea lui seamănă cu cea a lui Rusescu, celălalt adevărat din atacul Stelei care, din cauza „priceperii” greilor din Liga 1, rămăsese ultimul mohican în Bărăgan după devalizarea Urziceniului. Și la Chiajna s-a întâmplat la fel, după ce s-a transferat cu basculanta în această vară din suburbia bucureșteană, nu mai încăpuse în cuvă tocmai cel mai bun fotbalist al Concordiei, Popa. Vaslui s-a gândit la el, dar i-a dat papucii după ce a apărut varianta Antal, deși amândoi puteau conviețui fie în teren, fie în lot, moldovenii suferind în continuare de vechea lor boală, lipsa alternativelor de pe bancă.
Chipciu era singurul titular al Stelei fără concurență în lot, Prepeliță nefiind decât o aripă frântă pentru Steaua, după cum s-a văzut și în prima jumătate a sezonului trecut. Acum va fi interesant de văzut concurența între protejatul nenumitului manager și favoritul antrenorului. Cred însă că s-ar putea găsi loc în echipă și pentru Chipciu, și pentru Popa, dacă Tănase ar fi trecut în spatele vârfului Rusescu, Rocha ar fi trecut pe bancă, iar Chipciu ar fi trimis în stânga, unde a jucat mai bine la Brașov decât o face acum la Steaua. Ba chiar și pentru Rocha s-ar găsi loc într-un meci precum cel care urmează, cu Ceahlaul pe teren propriu, dacă Reghe ar renunța la Pintilii și l-ar lăsa pe Bourceanu singur în spatele trioului Tănase – Rusescu – Rocha, cu Popa și Chipciu aripi.
Vivi Răchită spune că Popa nu este un jucător de Steaua, pentru că se bazează pe viteză, iar Steaua în mod tradițional n-a jucat pe contraatac. Dincolo de faptul că jucătorul emblematic al istoriei Stelei, Lăcătuș, și-a construit legenda pe viteză, trebuie spus că fotbalul secolului 21 înseamnă în primul rând viteză. Ar fi nedrept însă ca Popa să fie redus doar la faza antologică din sezonul trecut cu Rapid, când fuge nebunește în ultimul minut cu Deac în spate și-l lobează elegant pe Coman. Popa este un jucător complex, cu dribling, centrare, forță de pătrundere și șut, și nu doar un atlet rătăcit pe gazon, cum era, de exemplu, Odonkor, care ajungea la branduri ca Borussia Dortmund sau Betis Sevilla în primul rând pentru că alerga suta în 10,6.
A, să nu uit. Adi Popa este un băiat cu foarte mult bun simt. Fiind născut în București, nu cred că va trăi un șoc cultural cu ocazia transferului la Steaua, astfel încât să ajungă să spargă oglinzi retrovizoare ale unor mașini de prin parcări de cârciumi sau să ia la țintă cu șuturi și ironii vreun maseur surdo-mut.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER