De ce e Gigi doar pompier?

Șase puncte din șase cu Astra. De ce stăruie totuși senzația că Gigi Mulțescu își găsește anevoie un loc în fotbalul nostru? Mai întotdeauna doar frânturi de campionat. O echipă căreia îi plouă în gură după puncte preluată de prin etapa a 20-a ici, un retur de campionat altundeva. Aproape niciodată un proiect da capo. Cu un lot creionat de Mulțescu, cu un cantonament de vară marca Mulțescu ș.a.m.d. Pentru mai toți conducătorii de club, Mulțescu n-a fost însă decât eternul pompier de serviciu chemat doar ca să nu se facă scrum toată casă. Niciodată când se toarnă fundația.

Hămesite ori nu după puncte, echipele lui Mulțescu au făcut întotdeauna și ceva spectacol. Probabil că, de ce nu, aceasta e și filozofia Mulțescu: spectacolul adună puncte. Doar una dintre echipele sale a propus cel mai savuros meci al ultimului deceniu. Acel fabulos 5-4 al Sportului pe Dinamo, îi care lui Mulțescu i-a stat inima. Pentru alte repere nu e nevoie să vă cufundați adânc în arhivă. Priviți către returul trecut cu Petrolul. Salvare miraculoasă și show garantat. Sau viceversa. Nota bene: cu resurse nici pe jumătate din cele în care se lăfăie acum Rednic. Apropo de despărțirea de Petrolul. Se încheiase returul. Toată lumea știa că Walter va veni la Ploiești cu cățel, cu purcel. Cu jucători, cu antrenor, cu tot. Numai Mulțescu nu știa nimic. Nimeni nu-i spusese nimic. Nici măcar „un mulțumesc”, păreau să spună în fața camerelor TV ochii săi mici, rotunzi, nedumeriți și triști. Asta în condițiile în care Walter explica despărțirea de Cluj prin indiferența autorităților locale. Nu-l sunase nimeni să-i ureze la mulți ani de ziua lui. Tot despre un telefon era vorba și în cazul lui Mulțescu. Mersi că ai ținut Petrolul în A ca să am eu unde să le dau cu tifla clujenilor. Paranteză închisă.

Totuși, în cele din urmă de ce e Gigi Mulțescu doar o haină de vreme rea? Prea scump nu pare să fie. A antrenor doar în patru rânduri Sportul Studențesc. Poate că doar a rămas de modă veche și închide telefoanele de pe bancă.