Lucrurile care le lipsesc suporterilor în timp de pandemie
Autoritățile caută variante pentru revenirea spectatorilor la meciurile din Liga I. Este posibil ca, inițial să fie ocupată 10% din capacitatea stadioanelor, urmând că până la finalul sezonului procentul să crească până la 25%.
Sunt premise pentru revenirea la normal în această privință, mai ales după ce măsurile au fost relaxate. Microbiștilor le lipsește stadionul infinit mai mult decât îi lipsește cazinoul unui amator de jocuri de noroc. Există numeroase cazinouri online care le substituie pe cele terestre, printre care Casa Pariurilor Casino, chiar al operatorului care sponsorizează Liga I.
Sunt multe lucruri cărora le duc dorul suporterii obișnuiți să meargă la meci etapă de etapă, lucru interzis în pandemie. Britanicii chiar au făcut un sondaj printre iubitorii fotbalului pentru a afla care sunt obiceiurile pe care abia așteaptă să le reia imediat cum se vor redeschide porțile arenelor. Rezultatele „studiului” sunt valabile oriunde se joacă „sportul rege”.
Natural, cel mai mult lipsește socializarea, „disecarea” fiecărei faze cu cei din jur, care, evident, sunt la fel de buni cunoscători. Era, apoi, bucuria dusă la extrem, acel moment în care golul se sărbătorea prin îmbrățișări cu toți cunoscuții și necunoscuții.
Iată și alte mărturii ale microbiștilor care au răspuns la întrebarea „Ce vă lipsește cel mai mult din vremea în care mergeați la stadion?”:
- „Îmi lipsește totul. Meciurile pe viu, mâncarea și sucurile care parcă au alt gust pe stadion. Până și statul la coadă are un alt farmec acolo, nimeni nu este tensionat”.
- „Mi-e dor să cânt în ploaie, să ajung acasă și să storc apa din maiou fără să îmi pese dacă mă îmbolnăvesc sau nu. Este un sentiment pe care nu îl trăiești în nicio altă împrejurare”
- „Îmi plăcea să urmăresc tot ce se întâmpla în zonele în care nu era mingea, ce nu se vede niciodată la televizor, de la mișcările jucătorilor neimplicați în faze la reacțiile tuturor de pe băncile de rezerve”
- „Pare incredibil, dar îmi lipsesc drumurile de la stadion spre casă în care eram nemulțumit din cauza unei înfrângeri. Ba chiar și după victorii eram nemulțumit”.
- „Nu e glumă! Mi-e dor să mă taxeze Arsenal cu 27 de lire sterline pentru o amărâtă de ciocolată. Mi-e dor să beau o bere de la frigider în timp ce îngheț în tribune și mă uit să văd care sunt scorurile la pauză pe celelalte stadioane”.
- „Îmi lipsesc vânzătorii de fulare (chiar dacă nu am mai cumpărat niciun fular din 1986, nu știu cum nu au dat faliment), de programele de meci, de mirosul de la foodtruck-ul în care se vând burgeri, de vacarmul din tribune din momentul în care se dă drumul la meci”
- „Mi-e dor de atmosfera din jurul stadionului. De multe ori intram la meci în ultimul moment, tocmai pentru a savura această atmosferă”.
- „Cel mai mult îmi plăcea să cânt, de la primul până la ultimul fluier. Cânt și acum, în fața televizorului, dar nu are același farmec”.
- „Doamne! Era pretextul perfect ca să scap de soție pentru 3-4 ore”.
- Așa cum spuneam la început, veștile sunt încurajatoare. Al „12-lea jucător” este aproape să își ispășească perioada de suspendare.