AnaTOMia lui Brady!** ProSport vă spune povestea celui mai important exponent al fotbalului american! Cum a ajuns să întoarcă banii cu lopata și cum a cunoscut-o pe frumoasa Giselle Bündchen
ProSport vă spune povestea celui mai important exponent al fotbalului american, Tom Brady (35 de ani, foto, New England Patriots), colegul românului Zoltan Mesko. E protagonistul unui story ca o lecție de viață pentru tinerii ce-și pierd răbdărea în așteptarea unui contract avantajos sau modelul perfect pentru atleții care-și conturează cele mai negre scenarii pe cearșafurile albe și deprimante din clinicile de recuperare.
Palmaresul său e ștanțat cu trei titluri NFL, poate întoarce banii cu lopata, iar soția sa, celebrul fotomodel brazilian Giselle Bündchen, are o singură vină: e prea frumoasă. Se spune că s-au cunoscut pe o plajă din Rio, atunci când Tom mânuia mingea țuguiată din poigné. „Am fost destul de precis”, avea el să dezvăluie.
Ne întoarcem însă sub soarele Californiei. Îmbăiat în raze de campion în orașul San Mateo, Tom Brady excela în copilărie mai mult în baseball. Impresionat de figura legendară a fantasticului Joe Montana (cel mai bun jucător de fotbal american din toate timpurile), Brady avea să cârmească în liceul Junipero Serra spre un alt teren.
Drumul vedetei de la Patriots spre vârfurile fotbalului american n-a fost de la început pavat cu roze. A ieșit de sub granițele anonimatului abia după ce a fost draftat în 2000 de New England, dar modul în care s-a efectuat selecția nu-i anticipa o carieră de succes. În primele runde ale draftului, puștiul cu fizic modest privea cu jind cum colegii săi își puneau iscălitura pe contracte cu multe zerouri. El nu luase ochii nimănui! Mintea-i era invadată de vise și aștepta, aștepta, aștepta, într-un tablou în care ceilalți fotbaliști erau „înhățați” dintr‑o mișcare de giganții fotbalului american. Inițial, a crezut că i s-au înecat corăbiile, a zâmbit absent, dar n-a aluncecat în patima autocompătimirii.
Propunerea i-a bătut la ușă abia în runda a șasea a draftului din acel sezon. Purta culorile lui New England Patriots și era percepută doar ca o pilulă amară… Sau ca o compresă rece… Pentru că visul său de a îmbrăca tricoul lui San Francisco, fosta echipă a lui Joe Montana, se sfărâmase deja. Pentru Patriots, opțiunea lua forma unui pariu. Sau putea fi tradusă perfect prin zicala „ai luat ceva la ghici!”. Lui Tom (22 de ani) nu-i rămânea decât să impresioneze. Și a făcut-o cu vârf și îndesat. După un 2000 dezamăgitor, în care a prins un singur meci, din 2001 a călcat apăsat pe impresionata arenă a celor de Patriots. A profitat de accidentarea titularului Drew Bledsoe, iar specialiștii îi zugrăveau deja un portert de campion: „Braț perfect și intuiție enormă”. În scurt timp, Brady devenea liderul unei echipe ce avea să câștige în deceniul trecut de trei ori SuperBowlul, performanță care-i ștampila legendarul CV cu parfum unic: singurul jucător din istorie cu trei titluri până în 30 de ani!
Dincolo de ciocnirile de pe teren, Brady avea să se confrunte în 2008 cu cel mai greu adversar. În fapt cu o echipă! De medici! La primul meci din acel sezon avea să se accidenteze grav la genunchi, iar ulterior avea să-și petreacă întreg anul prin mai multe clinici. A suferit un lanț de intervenții chirurgicale la genunchi, fragilitatea fizică părea să-i influențeze și psihicul, iar scepticii îi prevedeau deja finalul carierei. A strâns din dinți însă, a urmat programe sofistificate de recuperare, iar în 2010 lua viața de la capăt. Datorită și sprijinului fizic și moral al persoanei care i-a căluzit mereu pașii în viață, antrenorul său din liceu, Tom Martinez. În fiecare vară, atunci când colegii săi valorificau la maximum zilele libere, Brady se întorcea acasă și lucra individual cu sfătuitorul său de taină.
Încă un argument pentru seriozitatea unui sportiv adevărat și pentru modul în care a reușit să rămână cu picioarele pe pământ, dar săptămâna trecută, Martinez a plecat în lumea celor drepți, iar Brady a înălțat cu voce înceată o rugăciune spre Cer. O eventuală victorie în Super Bowl 2013… i-o va închina mentorului său. Recunoștință, generozitate și respect… câteva dintre trăsăturile ce ar trebui să definească orice sportiv ajuns faimos.
Articol publicat de Andru NENCIU și Adrian LUNGU