Are balta pește! Reportaj ProSport:** La baltă, cu un medaliat de la JO! Răzvan Martin se pregătește să pescuiască AURUL la Rio!

Deși nu este un fan al pescuitului, Răzvan a ieșit pe baltă pentru câteva momente de liniște.

Campionii de la Londra își savurează în liniște momentele de glorie. Acasă, alături de cei dragi sau în vacanțe, toți caută să își încarce bateriile pentru un nou ciclu olimpic. Printre aceștia se află și medaliatul cu bronz la haltere (cat. 69 kg), Răzvan Martin (20 de ani). În prima zi de relaxare, campionul a ales liniștea unui lac din apropierea Bistriței și și-a amintit de sacrificiile făcute pentru sportul pe care îl practică de la 5 ani. O singură vacanță în 10 ani, luni întregi petrecute departe de familie și câte 15-20 de tone de greutăți ridicate pe zi. Toate pentru o medalie olimpică.

Acum e timpul pentru o zi specială. Un drum de țară prăfuit și întortocheat, la o aruncătură de băț de Bistrița, dar înconjurat de o liniște care te face să uiți de zarva orașelor mari. Drumul duce spre un lac de pescuit, iar la capătul cărării e parcat autoturismul inscripționat cu „Mașina Campionilor Olimpici”. Câțiva pași mai încolo, chiar pe marginea lacului îl găsim pe Răzvan. Ține undița în mâinile cu care a ridicat un total de 332 de kg la Jocurile Olimpice și, din când în când, aruncă o privire spre fetița sa, de un an și două luni, Rebecca. „N‑am văzut-o de 5 luni”, îi zâmbește el cu drag. O cuprinde cu privirea de parcă vrea să se asigure că totul este bine după care se întoarce spre apele lacului. „Nu sunt un pasionat al pescuitului. Am venit doar să mă relaxez, să am parte de puțină liniște după toată agitația”, spune el.

„Am început cu coada de mătură”
Aruncă de câteva ori firul, mai trage de el și așteaptă răbdător. O răbdare pe care și-a tras-o parcă din determinarea și ambiția cu care urcă kilogram după kilogram pe bara de antrenament. Vorbele se leagă greu, între două momente de pauză în care verifică momeala. „Aveam vreo 5 ani și jumătate și am mers cu niște prieteni să jucăm fotbal. Am auzit zgomote din sala de forță și am mers să văd ce e. A doua zi eram la antrenamente. Eram mic și în primele 6 luni am făcut exerciții doar cu coada de mătură”, rememorează Răzvan începutul în sala de haltere.

A îndurat multe până să se bucure de satisfacția unei medalii olimpice. „Eram copil și îl vedeam pe fratele meu că merge la sucuri sau la discotecă, iar eu mergeam la antrenament. Făceam trei antrenamente pe zi. Ridic într-o zi 15-20 de tone în total. Am vrut însă să fac serios acest sport”, continuă el. O poveste de viață, despre reușită, sacrificii, care se risipește în liniștea din jur. Cei câțiva pescari amatori din jur scapă priviri furișe spre Răzvan de parcă nu le vine să creadă că omul prezent în mijlocul lor ridica medalie olimpică în urmă cu câteva săptămâni. Răzvan mai aruncă undița o dată și șuieratul firului umple aerul la fel cum particulele de magneziu se înălțau în sala ExCel. „În acele momente m-am gândit că mi-am sacrificat copilăria, dar a meritat”, dezvăluie Răzvan. Acum vrea doar să petreacă mai mult timp alături de familie și să facă școala de șoferi pentru a-și conduce mașina primită drept răsplată de la sponsorul COSR. Tot la capitolul răsplată intră și banii de la Guvern, 42.000 de euro, dar și un cec de 5.000 de euro și un apartament, de la Primăria din Bistrița. „Deocamdată mi-au dat o plachetă. Să vedem când vor veni banii”, spune el.

„Vreau aurul la Rio”
Nu prea mai ține minte cum e într-o vacanță. N-a prea avut parte de ele. „Ultima vacanță? De când eram în clasa a patra n-am fost în vacanță. Atunci am fost la bunici, la Cluj”, spune al treilea cel mai puternic halterofil al lumii, la categoria 69 de kilograme. Printre vorbe și planuri de viitor își face loc cu insistență cuvântul Rio de Janeiro. Nici nu a intrat bine în vacanță că Răzvan se gândește deja la viitoarea ediție a Jocurilor Olimpice din 2016. „Pot mai mult. Vreau să iau aurul la Rio. Știu ce am de făcut ca să ajung la această performanță. Am fost și la Beijing și acum, la Londra și am căpătat experiență”, mărturisește acesta.

Viitorul se anunță iarăși în sală, cu discuri înșirate pe bară și cu greutăți ce cresc de la un antrenament la altul, cu alte mii de ore de cantonament și revederi fugare cu familia. Viitorul înseamnă alți patru ani de muncă și de sacrificii, de vise și dorințe. Până atunci e prezentul care își trăiește povestea pe malul unui lac din apropierea Bistriței. O familie fericită reunită după cinci luni.

Pot mai mult. Vreau să iau aurul la Rio. Știu ce am de făcut ca să ajung la această perfor­manță
Răzvan Martin, medaliat cu bronz la JO – haltere (cat. 69 kg)

20 de ani are Răzvan Martin