1 decembrie. Campionul ucis în Iași, povestea îngerului tatuat pe spate, ziua din cantonament, ceasul cadou și bătaia aplicată antrenorilor la rummy. Pavel ar fi împlinit azi 27 de ani

De cele mai multe ori, pe 1 decembrie, de ziua lui, se afla în cantonament în țări cu o climă caldă. Nu se bucura de zgârcenia naturii, visa tot la iarna de acasă. Conștient că perioada de acumulare e decisivă pentru atleți, Ștefan Pavel înainta prin nisip pentru a-și oțeli gambele și coapsele. Încerca să găsească părțile frumoase din frumusețea pustie și tristă a locurilor în care-l purta cariera și i se aprindeau călcâiele când auzea de calificarea la marile competiții.

Anul trecut se lăsase de atletism. Luase drumul Londrei pentru o câștiga o pâine mai albă, dar nutrea speranța că într-o zi își va lustrui din nou cuiele de alergare cu bucata din piele de căprioară păstrată de la o pereche de ochelari Ray Ban. Dar o vacanță petrecută acasă la Iași avea să-i i-a arate cât de sinistră e viața. Ștefan Pavel, campion la atletism, a plecat acolo unde de milioane și milioane de ani se duc toți oamenii acestui Pământ. A prins însă o viteză mult prea mare. Prea devreme. O hienă strecurată printre muritori i-a aplicat un pumn greu, după o ceartă, în fața unui bar, iar Fanu s-a prăvălit pe cimentul rece cu capul direct pe beton. Reflectat la vremea respectivă de ProSport, cazul a fost preluat de toate canalele media. Un pasaj dintr-o știre publicată de ProSport pe 4 octombrie 2013 suna astfel.

Ștefan Pavel, multiplu medaliat la Naționalele de atletism și fost membru al lotului României, s-a stins azi din viață, la Spitalul de Neurochirurgie din Iași. Fanu nu va mai zâmbi niciodată, după ce în ultimele 13 zile a fost operat pentru a-i fi extirpat cheagul de sânge de pe creier, a suferit stopuri cardio-respiratorii, i-au fost menținute funcțiile vitale cu ajutorul aparatelor și a intrat în moarte cerebrală. Azi, doctorii au constatat că nu mai are activitate cerebrală, iar familia Pavel a decis ca organele fostului campion pot prelungi alte vieți.

Pavel era genul de sportiv care-și purta necazul și fluiera. Nu-și încărca niciun prieten cu bagajul lui de griji și trosnea de vitalitate. Prietenii mustăcesc și acum când prin minte li se strecoară imagine lui Fanu: „Îi degerau picioarele în cantonament la Piatra Arsă și tot se lua la întrecere cu adversari imaginari”.

1 decembrie 2014

Mulți dintre prietenii cu care își împărțea foaia de piept de pui la grătar și patru chifle moi călătoresc și-acum cu el în gând. Doar și-au astupat rănile și se pare că nu le-au dat și voie să se vindece. Ioan Vieru vorbește despre Fanu cu privirea neclintită. S-a dat peste cap să-l ajute în momentele teribile de dinaintea morții și se ducea la antrenamente ca un automat. Cu ochii umflați a plecat și la Iași să-și conducă prietenul pe ultima „încheiere”. „Știu că e 1 decembrie azi, dar încerc să mă iau cu treaba. Cea mai frumoasă amintire e… Sunt multe. Dar acum îmi vine una în minte, din Antalya, dintr-un cantonament. El mereu ne spunea: „Uite, v-am adus aici de ziua mea, mereu vă duc în străinătate pe 1 decembrie”. Așa se nimereau etapele de pregătire, dar el era radia de fericire. Lui îi plăceau foarte mult ceasurile și ne-am propus să-i luăm unul. Dar până să ne urnim noi, ne-am nimerit la un magazin și l-am simțit că se îndrăgostise la infinit de unul din vitrină. I l-am luat eu și știu că l-a purtat mult timp. Poate că azi ne-am fi aflat la un pahar de vorbă sau poate că admiram exponatele dintr-o ceasornicărie. N-am de unde să știu”, dă timpul înapoi recordmenul național de la 400 m.

Ziua de 1 decembrie îi răscolește sufletul și sprinterului clujean Vasile Boboș. Zâmbește amar când e provocat să vorbească despre Pavel, dar returnează exact. „Era un om plin de viață, iar cea mai hazlie amintire pe care o am cu el datează dintr-un cantonament din Tunisia. I-a învins la rummy pe antrenorii Dorinel Ursache, Ion Damschin și Victor Nicolae de i-a ascultat cu urechea. Cred că azi s-ar fi aflat în Anglia, îi plăcea mult Londra”, își imaginează Boboș. Florin Suciu și Alexandru Mihăilescu, alți doi foști colegi de lot, își reamintesc primele zile ale lui Pavel Ștefan la lotul național. „Dimineața, la micul dejun, mereu lipseau chiflele de pe masă. O zi, două, trei, patru! Cinci? Până când ne-am hotărât să ne ducem mai devreme și am ajuns înaintea lui. Atunci ne-am dat seama  că Pavel devora toate chiflele calde până să ajungem noi la masă. A recunoscut și l-am fugărit toată ziua”, zâmbesc trist cei doi foști campioni ai României.

Din postura de fost antrenor al lui Pavel, bucureșteanul Victor Nicolae mută discuția spre un sport al preciziei. „Ca atlet era foarte muncitor, dar și rebel. Juca bine tenis de masă, mereu mă bătea, dar foarte bine juca biliard. Făcea pe naivul cu diverși băieți și îi bătea rapid. Juca precum un profesionist. Am amintiri plăcute și din Turcia și din Austria, unde am fost în cantonament, în iarna lui 2012, cu el și cu Vieru, Teofilescu și Câmpeanu”, predă ștafeta antrenorul Nicolae. Ștafeta ajunge, pe ultimul schimb, la Cătălin Câmpeanu, sprinterul român prezent în 2014 în finala probei de 100 m a Campionatului European. „Azi sunt în Bacău și tot îmi vine să dau o fugă până la Iași. Distanța e mică, dar îmi dau seama că nu-l mai găsesc pe Fanu. Nu voi uita niciodată primul cantonament cu care l-am efectuat cu el în Cipru. Părea că are toată viața în față și nimeni și nimic nu-i va reteza viața”. Cei șase oameni de sport care și-au petrecut o picătură din viață alături de fostul campion au preferat să nu vorbescă despre făptașul crimei. Dacă se află după gratii sau nu, dacă legea și-a făcut datoria sau nu. Au marșat pe doar pe amintirile rămase de dinainte de septembrie 2013.

În loc de încheiere ProSport vă spune mini-povestea unei decizii care urma să fie istorisită în ziar chiar de fostul atlet: tulburătorul story al imensului tatuaj desenat pe spate. Realizat în Constanța, timp de două zile, la salonul lui Gabi Paraschiv, tatuajul i-a fost dedicat fratelui atletului, Cristian, care se stinsese din viață foarte, foarte devreme. „Și-a dorit foarte mult să și-l facă, iar un amic de-al nostru, Gabi Paraschiv, i-a promis că va duce la capăt proiectul. În prima zi a stat aproape opt ore la salon, pentru ca în a doua zi să fie „chinuit”  mai puțin. Era mândru tare, Fanu. Ni-l arăta mereu și ne întreba:

Pavel s-a dus în lumea celor drepți și cu tatuajul plin de semnificații și, ca orice credincios, și cu speranța că-și va revedea fratele. Acum, în Cimitirul Sfânta Treime din Iași, pe piatra funerară a fraților Pavel, un înger fâlfâie din aripi pentru a le ocroti sufletele celor doi frați: Cristian și Ștefan. E exact îngerul de pe spatele fostului atlet.