Viorica Țigău nu a chiulit niciodată de la orele de sport, iar la 12 ani, când alte fete jucau șotron, ea a ales să facă atletism. Au urmat cantonamente lungi, antrenamente dure, testarea limitelor fizice și psihice. Se autocaracterizează ca fiind perfecționistă și ambițioasă. Sunt trăsături care i-au servit fără cusur în cei 20 de ani de sport de performanță. 40 de medalii de aur la Campionatele Naționale, un titlu la Cupa Europei la săritura în lungime, recordul de 8 secunde 13 sutimi la proba 60 metri garduri în România la tineret, sunt doar câteva mărturii ale disciplinei pe care multipla campioană balcanică a transformat-o într-un stil de viață.
Atleta pasionată de sporturi de iarnă: „Eram frânar! Iar împreună cu fosta mea colegă, pilotul Maria Spirescu, ne-am calificat și la JO de la Torino din 2006”
Viorica posedă caracteristicile unui sportiv complet, iar simpla trecere în revistă a unor coordonate ale carierei reflectă perfect calitățile sale. La JO din 2000, gălățeanca a luat startul în proba probelor – heptatlonul-, unde a obținut și cea mai bună performanță la competiția celor cinci cercuri – locul 10, pentru ca după câțiva ani să devină campioană mondială de tineret la bob de două persoane. Da, ați citit bine! Bob două persoane! „Eram frânar! Iar împreună cu fosta mea colegă, pilotul Maria Spirescu, ne-am calificat și la JO de la Torino din 2006. N-am mai ajuns în Italia, întrucât coechipiera mea a avut niște probleme”, demarează cea poreclită în copilărie „Ochi de pisică”. Specialistă la lungime, 100 m garduri și heptatlon, fosta elevă a antrenoarei Carmen Hodoș a fost într-o fugă continuă. Spune că nici n-avea timp să clipească. Antrenamente, cantonamente, concursuri, o viață cu bagajele veșnic aranjate.
Hai, Oțelul! „Tata mă lua mereu la meciuri și țin minte că n-am lipsit nici la partida cu Juventus. Aveam cam 9 ani!”
Iar dacă JO de iarnă a rămas un vis pe care nu-l va mai realiza decât din postura de spectator, în 2008 i-a bătut din nou la ușă o ediție a jocurilor supreme. Cea din Beijing de această dată. Vio a pus piciorul în prag în „Cuib de Pasăre”, revoluționara arenă care va găzdui în luna august și CM de atletism. „Am concurat la lungime și, dacă aș face un exercițiu de imaginație, bazându-mă pe recordul personal, 6,85 m, dintr-o săritură aș depăși careul mic de la fotbal”. Sportul care i-a marcat într-un fel copilăria. Cel puțin… sonor! „Și nu era poluare fonică. Chiar îmi plăcea. Apartamentul meu era situat cam între stadionul Oțelul și Dunărea, pe strada Oțelarilor, și nu trebuia decât ca geamul să fie puțin crepețit pentru a bănui ce se întâmplă pe cele două arene. Bine, zarva cea mai mare era când marca Oțelul, dar știu că nici Dunărea nu stătea rău la începutul anilor 90. Tata mă lua mereu la meciuri și țin minte că n-am lipsit nici la partida cu Juventus. Aveam cam 9 ani! Atletismul l-am început, desigur, pe Dunărea, pentru că dispunea de pistă de atletism”, mai face Vio o săritură în trecut.
„Accidentarea din 2007 m-a înrăit și am găsit puterea să revin. Nici antrenoarea nu mai credea în mine, dar am tras cu toată puterea mea și am ajuns în 2008 la Jocurile Olimpice”
Viorica ȚIGĂ‚U
Înaintea Europeanului din Barcelona, la un reportaj ProSport. Alături de Liliana Bărbulescu, Cătălin Câmpeanu, Andreea Ogrăzeanu, Alex Mihăilescu, Mihai Donisan și Ana Maria Ioniță Foto: Răzvan Lupică
O generație de top. Duelurile din anii 2000 cu Adina Anton și Alina Militaru și ruptura de ligamente încrucișate
Exponentă a unei probe marcată în anii 80 de Anișoara Cușmir, Vali Ionescu și Gina Panait Ghioroaie, Vio a dat tonul în anii 2000 unor lupte spectaculoase pe culoarul de la groapa de nisip alături de alte două foste mari campioane, Adina Anton și Alina Militaru. Pe stadionul Dinamo și la sala din Complexul Lia Manoliu proba feminină de lungime aduna toți spectatorii în preajma sectorului de lungime, iar fanii și antrenorii celor trei deveneau adevărați absolvenți de canto.
Puțini știu însă prin ce încercări a trecut Viorica. Mai întâi în 1999, ea a suferit o operație de ligamente încrucișate și menisc la piciorul drept. Apoi, ca într-un coșmar, opt ani mai târziu, săritoarea în lungime a suferit o accidentare identică la celălalt picior.. „Eram pe val și dintr-o dată s-a năruit totul” mărturisește amar Viorica. Recuperarea a fost lungă, iar durerea a fost greu de suportat. „Plângeam și strângeam din dinți la antrenamente în fiecare zi. Am tras ca un câine și când nici antrenoarea nu mai credea în mine, mi-am revenit și am ajuns la Olimpiadă. Un sprijin imens de-a lungul carierei a fost acordat de familia Hodoș, în special de antrenoarea mea, Carmen Hodoș, căreia îi mulțumesc”.
La Marele Zid din China, la finalul Jocurilor Olimpice din Beijing. Viorica, alături Angela Moroșanu, Ionela Tîrlea și Adelina Gavrilă. Foto: Cosmin Moței
„Dacă omul obișnuit ar suferi accidentările de care au parte sportivii, nu s–ar mai ridica din pat„ a mai adăugat Vio, deși gravitatea relatării anterioare fusese suficient de convingătoare.
Anul 2012 a închis un capitol în viața Vioricăi, dar a marcat și un nou început frumos pentru viața personală. În toamna anului 2013 Viorica Țigău și campionul national la aruncarea greutății, Laurențiu Popa, au devenit o familie. „Acum lucrăm și la un bebe”, mărturisește fosta atletă.
Viața după retragerea din sport
Cum este viața ta după ce s-a lăsat de sport, vă întrebați. Plină…de sport! Viorica Țigău este antrenor la clubul CSM Giurgiu și instructor de aerobic la cea mai mare sală din oraș și are și eleve care trec bine de 50 de ani. „Le apreciez pe aceste femei că își fac timp să vină la sală de 2-3 ori pe saptămână, iar ele îmi spun că le încarc cu energie” La început Vio a fost instructor de aerobic la o sală mică, din incinta unei școli generale, dar pasiunea cu care giurgiuveancă adoptată și-a făcut meseria, a fost aceeași: „Veneam și pentru trei eleve la cursul de aerobic”. Firesc, ne-am gândit că veniturile sunt pe măsură, dar Viorica a zâmbit: „Sunteți obișnuiți cu prețurile din București. Aici o oră de aerobic costă 8 lei”.
„Îmi aleg singură invitații, mă duc și pe teren la filmări, montez materialele video, sunt și producător”
Schimbarea cea mare a venit însă în 2014 când Vioricăi i s-a propus să modereze o emisiune de sport la televiziunea locală din Giurgiu. A spus „da”, fără să stea prea mult pe gânduri. De pe 2 iunie, în fiecare luni, la 19:45, Viorica prezintă „Sport Arena”, la TV Giurgiu. Prima emisiune, în direct, a fost mai grea decât o probă olimpică, a recunoscut Viorica. „A fost groaznic, nu mă așteptam să fie atât de dificil. Mi-a fost teamă că nu mă voi descurca, dar a vrut Dumnezeu să fac și asta”. Invitată să povestească ce face exact omul de televiziune Viorica Țigău, gălățeanca surprinde: „Păi fac totul cu ajutorul colegilor mei. Dar îmi aleg singură invitații, mă duc și pe teren la filmări, montez materialele video, sunt și producător”.
Fostă campioană și la heptatlon, Viorica este genul de femeie care se descurcă în orice situație. Are prezență de spirit și încercă să ia cele mai bune decizii în momente cheie. Țigău povestește un caz concret: „M-am dus la Joița, să fac niște materiale cu jucătorii de rugby de acolo, pentru o emisiune. N-am avut unde să filmăm, era doar un vestiar dezolant, o cameră cu lumină proastă, iar salvarea a venit de la un localnic, care ne-a dus la el acasă. Până la urmă am înregistrat emisiunea acolo, în foișorul omului din curte și a ieșit trăsnet! Am fost mândră de mine”. Obișnuită cu un program draconic, soția atletului Laurențiu Popa are o relație strânsă cu alarma ceasului. Se trezește uneori când încă este noapte afară. Viorica antrenează o grupă de copii de la ora 9:00, apoi se duce la filmări pentru emisiune, iar după-amiaza revine la stadion cu a doua grupă de copii. Programul se încheie cu o ședință de aerobic la sala de sport Nova Force după ora 20:00.
Emoțiile de dinaintea unei emisiuni FOTO arhivă personală
Care a fost cea mai grea emisiune? I-am avut invitați într-o emisiune pe niște foști baschetbaliști din Divizia A, care erau extrem de timizi și nu prea vorbeau. În 20 de minute am terminat un desfășurător de 30 de întrebări și m-am panicat. A trebuit să improvizez, să duc discuția în alte zone și să-i trag de limbă.
Când ai simțit că pică cerul pe tine? Altă dată am muncit ore bune la un material video și am căutat poze, iar colegii din regie din cauza unor probleme tehnice nu le-au mai băgat.
Ai vreun regret? Da! Am timpul cam ocupat și regretul e că n-a apărut încă bebelușul și îl așteptăm cu mare drag.
Pentru Țigău cuvântul sacrificiu nu există în vocabular. A trudit toată viața pentru visul olimpic, dar podiumul nu l-a atins. A luat-o mereu și mereu de la capăt și a acceptat multiple provocări. De-a lungul carierei, ea era una dintre membrele lotului de atletism care nu o lua la sănătoasa când vedea microfunul îndreptat de reporteri și accepta să discute cu zâmbetul pe buze. Nu opera cu platitudini și punea mereu sare și piper în orice răspuns. Acum n-are timp nici să-i mai pună un dressing în salată soțului. Îl tachinează la antrenamente, iar el devine în fiecare zi de luni cel mai exigent telespectator. Viorica Țigău e un caz emblematic pentru sportivii care reușesc să cârmească spre alte zone de activitate după retragerea din sport. Acceptă să învețe, să fure meserie, să citească și să se inspire. Odată prins elanul și în fața camerelor tv, Viorica Țigău e gată să pună noi file în albumul cu amintiri.
În 2007, la Internaționalele României, pe Stadionul Dinamo
VIORICA ȚIGĂ‚U
Viorica Țigău, alături de soțul ei, Laurențiu Popa FOTO: arhivă personală
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER