Fost atlet al clubului Steaua, Adrian Ghioroaie jr (32 de ani) prindea, la doar 20 de ani, o bursă de student în Statele Unite. Se duela în NCAA (Asociația Sportivă Universitară Americană) cu sprinteri precum Walter Dix, Keron Clement sau Wallace Spearmon, pentru ca patru ani mai târziu, în 2005, să absolve Universitatea Kent cu specializarea Educație Fizică și Sociologie.
A urmat trecerea către antrenorat, a schimbat cinci universități – „Sunt ca antrenorii de fotbal din România”, glumește fostul triplusaltist și sprinter -, dar marea realizare a venit abia la finele acestui an, la Universitatea din Mississippi. A fost votat antrenorul asistent al anului pentru Regiunea de Sud (South Region) de către Asociația Antrenorilor de Atletism din America. Bucureșteanul a antrenat prima și singura campioană NCAA a universității în orice sport, Tori Bowie câștigând proba de lungime cu un rezultat de 6,64 m, ceea ce a reprezentat un record al universității, cât și „vârf” personal al sportivei. Mai mult, toți componeții grupei și-au doborât recordurile personale.
Ce înseamnă acest premiu și cum l-ai obținut? Ca obiectiv, am avut ca toți sportivii antrenați să facă recorduri personale, ceea ce s-a și întâmplat. Grupa mea a avut în jur de 12 sportivi (grupa de sărituri și garduri). În America sunt nouă regiuni care decid antrenorii și sportivii anului. Regiunea de Sud este cea mai puternică și este greu de câștigat acest premiu. La categoria masculin, în această regiune a câștigat antrenorul Floridei, ai cărui triplusaltiști au sărit 17,80 m și 17,62 m, rezultate de top în clasamentul mondial.
Explică-ne, practic, ce faci la Universitate? Un tehnician nu doar antrenează, ci este un manager. Trebuie să recruteze mereu, întrucât concurența este extremă, mai ales pe sportivii de liceu buni. Un antrenor trebuie să administreze banii pentru cheltuielile echipei, să decidă unde și la ce concursuri se duc, ce echipament să cumpere. Uneori, antrenorul este și șofer, atunci când sunt concursuri unde se poate ajunge cu mașina. Antrenorul trebuie să aibă grijă ca sportivii recrutați să treacă clasele întrucât universitățile investesc bani buni în programele atletice, dar vor rezultate mari nu numai pe plan sportiv, ci și școlar.
Tu cum te-ai integrat în America? America rămâne țara în care imigranții sunt integrați cel mai ușor, eu n-am simțit niciodată urme de discriminare socială sau de rasism. 50 la sută dintre atleții români ar reuși să ajungă acolo. S-a întâmplat ca odată, mai mulți antrenori să ne ducem să vorbim comunităților. Eu am vorbit despre România! După ce mi-am terminat discursul, un domn cu o vârstă venerabilă m-a întrebat dacă mai este petrol prin Ploiești. Și i-am răspuns că da. Dar imediat l-am întrebat de ce mă chestionează. Răspunsul m-a impresionat: „Pentru că în Al Doilea Război Mondial, avionul pe care-l pilotam a fost doborât la Ploiești, dar eu am scăpat cu viață” (n.r. – România a devenit o țintă a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august 1943, când au fost atacate câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești – Operațiunea Tidal Wave).
De ce s-ar duce tinerii sportivi din România peste Ocean? Dacă sunt la un nivel în care știu că nu vor face niciodată bani din sport și, din punctul de vedere al performanței sunt medii spre buni, dar nu de Olimpiadă, spre exemplu, trebuie să știe că în Statele Unite va fi mereu o universitate care ar putea să le ofere o bursă sportivă pe patru ani. Aceasta variază între 20.000 și 50.000 de dolari pe an, dar centrele investesc într-un student cam 150.000 de dolari, aici intrând educație, tratamente, echipament, concursuri sau medicamente. Gândește-te că sunt 4.352 de universități în America, iar 1.000 au programe sportive, deci sunt în NCAA.
Dar cum ajunge un sportiv acolo? Sportivii sunt contactați uneori direct – la Europenele sau Mondialele de juniori sau de tineret – de antrenori veniți special la competiții pentru a recruta viitoare stele. Sau cer numere de telefon. Eu, spre exemplu, am consiliat să ajungă în Statele Unite sportivi precum Miruna Mățăoanu, Lorena Menghia sau Mircea Bogdan.
Și la ce teste sunt supuși? Depinde de situația lor școlară. Dacă a absolvit liceul, atunci va da un examen intitulat SAT, care constă în probe de limba engleză și în teste la matematică. Dar dacă sportivul se află deja în primul an de facultate la o universitate din România, atunci se va efectua transferul după un examen TOEFL (n.r. – evaluarea detaliată a cunoștințelor de limba engleză-americană).
OK, ajung la o universitate din America. Unde sunt avantajele? În primul rând se expun unei piețe de 200 de milioane de consumatori, o piață în care concerne precum Nike, adidas sau Puma sunt cu ochii pe sportivi încă de la vârste fragede. Astfel, când se va face trecerea spre profesionism, sportivii vor prinde contracte mult mai avantajoase. Dar de ce termenul profesionism? Pentru că sportivii de la universități nu au manager și nu câștigă bani la concursuri. Nu sunt profesioniști și nici nu trebuie să se grăbească. E ca saltul, ca o comparație, de la boxul amator la boxul profesionist. Odată terminată facultatea, se vor expune unei piețe unde vor fi plătiți altfel decât în România.
Și dacă odată terminată o universitate din America un sportiv nu mai face saltul spre marea performanță? Cu ce se alege? Păi, uite, îți dau exemplul meu. Sunt realizat din punct de vedere moral, educațional și profesional. Am ajuns să mă cunosc mai bine, înțeleg lumea mai bine și mi-am dat seama că viața nu e o cursă continuă după bani. Iar ca antrenor, mi-am impus să fiu deschis și să înțeleg că nu există o definiție valabilă pentru progresul sportivului. Un antrenor trebuie să se reinventeze după profilul elevului său și trebuie să fie deschis. Acasă, în bibliotecă, am mostre de antrenament din școala cubaneză, din școala franceză sau chiar din programele lui Jonathan Edwards (n.r. – recordmenul mondial la triplusalt). Pot spune că au fost zile pe care le-am petrecut mai mult în birou având activități manageriale. Am adunat și fonduri pentru echipă. Paralel, vorbind de genul acesta de „antrenori”, ar fi nevoie și la noi, în România, pentru a avea mai mulți bani în sport.
Steaua – 1996-2001 – student UTEP – 2002-2004 – student Kent State – 2004‑2005 – student Cumberlands College – 2005-2007 – Graduate assitant/Student Masterant Jacksonville State University – 2007-2008 – antrenor Kent State – 2008‑2010 – antrenor Southern Mississippi – 2010 – antrenor
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER