Blanka Vlasic:** „Regret că am sărit puțin în România”
Blanka Vlasic dezvăluie care sunt secretele săriturii în înălțime, de ce Monica Iagăr e una dintre cele mai bune prietene ale sale și de ce ridică ștacheta concursului prin dans
De aproape patru sezoane, croata Blanka Vlasic (28 de ani) domină proba de sărituri în înălțime. E dublă campioană mondială (Osaka 2007 și Berlin 2009), actuală campioană europeană (Barcelona 2010) și singura atletă, conform specialiștilor, dar și privindu-i recordul (2,08 m), care ar putea doborî vârful lumii (2,09 m – 1987, Stefka Kostadinova). Desigur, nu aici, la CM din Daegu, întrucât carismatica sportivă de 1,93 m a sosit în ultimul moment din cauza unei accidentări. La standul Adidas din Daegu, Blanka a vorbit cinci minute pentru cititorii ProSport.
Blanka, românii te știu din 2007, de când ai câștigat Monica Iagăr Grand Prix. Cu ce amintiri ai rămas?
Da, am fost invitată de buna mea prietenă Monica Iagăr, dar îmi pare rău și acum că nu am putut sări decât de două sau de trei ori. Îmi aduc aminte că Grand Prixul s-a ținut într-o sală mică, drăguță (n.r. – Rapid) și sper să mai revin în viitor la București.
România a avut mereu o tradiție la proba pe care o domini…
Da, știu, cu Monica sunt bună prietenă, e o tipă grozavă, mereu cu chef de viață și chiar am concurat cu ea, deși ne despart mai mulți ani. Le mai știu pe Iolanda Balaș și pe Galina Astafei.
Ce trebuie să ai pentru a fi un bun săritor în înălțime?
Să știi că nu trebuie neapărat să fii înalt! Îți trebuie în primul rând tehnică, apoi explozie, viteză și, nu în ultimul rând, talent. Un rol important îl deține antrenorul, dar și limita pe care corpul tău o poate duce la stres. Eu mereu am sărit mai bine la concursuri decât la antrenamente și asta înseamnă că n-am emoții.
Aici ce va fi? De obicei dansezi după victorii…
După ce m-am accidentat, mi‑am zis să nu vin aici, dar treptat mi-am revenit și nu voiam să am regrete în cariera mea. Cât despre dans… n-am mai dansat de mult și nu cred că o voi face aici. E ceva natural, neprogramat…
Și o ultimă întrebare. În afară de Hajduk Split, cu ce echipă de fotbal simpatizezi?
O prietenă foarte bună ține cu Real Madrid și, urmărind câteva meciuri cu ea, a început să-mi placă. Așa mi-aș dori să joace și Hajduk.
Tatăl sportivei, Josko, fost decatlonist important al spațiului ex-iugoslav, a ales numele Blanka după ce în 1983 a câștigat Jocurile Mediteraneene la Casablanca
Moment amuzant: Blanka și fanul român
La CM din Osaka, în 2007, Dorin Arădăvoaicei, pe atunci oficial la CS Dinamo, a venit la stadion, în sesiunea de seară în care era programată și finala de la înălțime, în tricoul de fotbal al naționalei Croației. „Eram și cu șapcă, și cu șort, toate primite de la cineva drag”, rememorează actualul oficial de la CSM Onești. Iar când Vlasic sărbătorea victoria, imediat după finalul concursului, pe uriașa tabelă a arenei rulau în direct imagini cu Arădăvoaicei jubilând. „A crezut că sunt croat regizorul transmisiei. Așa m-au văzut 70.000 de oameni”.