Cel mai trist 1 decembrie

Azi ar fi împlinit 26 de ani. De ziua României. Azi și-ar fi văzut  poate de cursul firesc al vieții. Sau poate ar fi cârmit spre antrenorat. Azi poate ar fi revenit în Londra, acolo unde își căuta împlinirea. Sau azi, de ziua României, le-ar fi returnat amicilor un muzical „La mulți ani, pretene!”.

Amicii lui susțin că azi Fanu ar fi putut aduce un plus de culoare primei zile din al patrulea anotimp. Că ar fi vorbit non-stop ca și cum ar fi povestit un film, că le-ar fi adus instantaneu voia bună cu un râs  gâlgâietor sau că și-ar fi pus pe masă tot sufletul. De ziua lui, a unuia dintre cei mai buni atleți ai României.

Pentru că uneori moartea seceră vieți tinere, azi, pe 1 decembrie, familia și câțiva prieteni cu figurile încă descompuse de durere au mers la un cimitir din Iași pentru a mai vărsa o lacrimă în memoria lui Fanu. Pavel s-a dus la somnul de veci în urmă cu două luni, după ce un tip din Iași l-a bătut în fața unui bar în miez de noapte. Campionul și-a pierdut cunoștința, a fost transportat la Spitalul de Neurochirurgie din Iași cu traumatism cranio-cerebral și hematom pe creier, iar după ce a fost operat a suferit și un stop cardio-respirator. Fostul sprinter a stat în comă 13 zile, funcțiile vitale i-au fost susținute doar de aparate și… atât. Familia sa a hotărât ca organele lui Fanu să dea o viață nouă altor vieți.

La două luni distanță

Oameni de care și-a legat cariera au încercat azi să rememoreze  momentele unice din cantonamente și aminitirile construite împreună. Pentru ei, România, de 1 decembrie, le-a lăsat un gust sălciu, E doar țara în care poți oricând să fii furat, înșelat, agresat sau chiar ucis.

Fost coleg, Ioan Vieru (35 de ani) a simțit că trebuie să ajungă cât mai repede din București în Iași. „1 decembrie ne-a prins în Cipru, dar și în Antalya. Ne aflam în cantonament, iar el glumea spunându-ne: Era fericit ca un copil într-o cofetărie când a ajuns la lot. Avea vreo 17 ani. Mânca toate chiflele calde de la micul dejun și nouă nu ne mai rămânea niciuna. Când stătea în București, mama lui îi trimitea mereu ciocolată de casă. Era un copil, s-a stins prea repede și ne e foarte dor de el. E cel mai trist 1 decembrie pentru noi”, spune Vieru. Cea mai înduioșătoare mărturisire le-a aparținut celor din familie: „1 decembrie nu va mai fi niciodată 1 decembrie pentru noi…”.

Și fosta lui iubită, G., a rămas cu sufletul amputat de durere: „Azi e ziua îngerașului meu. Iubirea mea, mi-aș fi dorit atât de mult să fim împreună de ziua ta, să fiu lângă tine, să dansăm, să ne iubim. Te port în suflet mereu… minunăția mea…”, a scris ea pe pagina sa facebook. „Îi simțim mult lipsa. Toți! Toți prietenii!”, spune un alt fost coleg, Vasile Boboș. În paginile necompletate din albumul cu amintiri adunate în block-start, toți prietenii și foștii colegi și-au imaginat azi cum ar fi arătat un stop cadru cu Pavel. Cei mai mulți au încercat să schițeze un zâmbet pentru că în fiecare poză Pavel apare zâmbind. A ieșit doar un zâmbet trist.

Pavel Ștefan s-a retras din atletism în urmă cu an și jumătate. A fost specialist la 100 m, 200 m și 400 m și e multiplu medaliat la Campionatele Naționale și participant cu lotul României la Cupa Europei și Balcaniadă. A fost antrenat de Dorinel Ursache, Victor Nicolae și Ioan Vieru, iar după ce s-a lăsat de atletism, în 2011, a plecat în Anglia pentru un trai mai bun  Când s-a întâmplat incidentul, se afla în vacanță, în Iași, pentru a-și vedea mama. Urma să plece din nou în Londra cu sora lui.