Delegația de atletism a României a încheiat Europenele de juniori de la Tallinn cu patru medalii, vârfurile generației 1993 confirmându-și ascensiunea din ultimii ani. Înainte de a-și stinge foamea de minivacanță, ProSport le-a reunit pe Bianca Răzor (aur 400 m), Alina Rotaru (argint lungime), Adelina Panaet (bronz 3.000 m obstacole) și Ioana Doagă (bronz 1.500 m) într-o „încheiere” a sezonului, pe stadionul „Iolanda Balaș-Sotter”.
E momentul în care cronometrul spre Londra ațipește 24 de ore pe borna 365. De zile întregi, fetele medaliate la Talinn se supun aceluiași program chinuitor, cu zeci de repetări, antrenamente de anduranță sau găleți de nisip inhalat. Dar ce mai contează acum!? Junioarele bat cu putere în ușa categoriei „tineret”! Chiar cu poigneul întărit de medaliile care așteaptă să fie descoperite de părinți și de apropiați.
Sunt acele trofee ce recompensează un capitol al carierei, determinându-le pe micile atlete să închidă computerul cu părere de rău, să se ridice de la masă cu veșnica senzație de foame sau să ia drumul stadionului când alți copii de vârsta lor abia sting pofticios al treilea shot la barul unui after-hours. „Noi ne urmăm visul cu devotamentul unui cățeluș ce-și urmează stăpânul. Iar visul nostru este Olimpiada!, zic fetele în cor. „E și normal, mai ales că au mai rămas 365 de zile”, ne spunem în gând, în timp ce suntem readuși la realitate cu o replică promptă. „Olimpiada de la Rio de Janeiro e visul ce ne ia mințile”, continuă fetele. Ridicăm din sprâncene, în timp ce atletele demarează evoluția pe propriul culoar, în fața obiectivului camerei foto, iar oficialii FRA risipesc ceața în privința îndepărtatului țel al cvartetului medaliat în Estonia.
„Nu sunt coapte” „Ele deja se pregătesc pentru Olimpiada de la Rio de Janeiro, pentru că fac parte dintr-un program foarte interesant pe termen lung realizat de noi. Și-au depășit generația lor, devenind un model pentru atletele de aceeași vârstă. De ce nu țintesc ediția Jocurilor Olimpice de anul viitor? Pentru că nu sunt coapte pentru Londra, chiar dacă ar putea să-și îndeplinească baremurile, și pentru că nu vrem să le azvârlim într-un război de care deocamdată sunt străine”, ne zic oficialii FRA. Dar cum se automotivează totuși fetele într-un climat în care toate propozițiile încep cu Londra?
„Pentru mine, Jocurile Olimpice vor fi o experiență unică, o provocare, și mă automotivez muncind foarte mult. Dar nu mă pot gândi încă la o medalie olimpică pentru că sunt prea mică. Dar toate visele mele poate vor deveni realitate în Rio”, sună un răspuns al unei campioane în vârstă de 17 ani, clujeanca Bianca Răzor, în timp ce Adelina se apropie de obstacolul de la 3.000 de metri, exact cum pășea în sala de gimanstică, prima iubire a ei. „Sper să iau și aurul ală, că de patru ani numai argint iau”, își aruncă oful Alina Rotaru, amabasadorul României la JO de iarnă pentru tineret (Innsbruck 2012). Și pentru că „antrenamentul” e mai scurt ca niciodată, fetele fac o reverență scurtă în fața antrenorilor, se îmbrățișează, aruncă o privire de adio către pista stadionului de lângă FRA salutându-se cu sugestivul „Rio, chegamos!”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER